Cu toții suntem vinovați, dar mulți dintre noi nici nu știm ce este.
Animalele de companie sunt din ce în ce mai neastâmpărate. Pe măsură ce cererea pentru specialiști în comportamentul câinilor și prescripții pentru a lupta împotriva “A.D.D.-ului canin” și anxietate continuă să crească, trebuie să ne întrebăm cine este de vină pentru această tendință periculoasă.
Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să înțelegem mai întâi fenomenul din spatele tratării animalelor de companie ca pe oameni. Acesta se numește antropomorfism și reprezintă atribuirea motivației, caracteristicilor sau comportamentului uman obiectelor neînsuflețite, animalelor sau fenomenelor naturale.
Pe măsură ce numărul de copii pe gospodărie scade, numărul animalelor de companie este în creștere.
În ziua de astăzi se poate observa profilarea termenului de “părinte de animal de companie” față de “proprietar de animal de companie”. De fapt, un procent de 83% dintre proprietarii de animale de companie se numesc acum mămica sau tăticul lor.
Un posibil incubator al antropomorfismului este industria de vânzare și îngrijire a animalelor de companie care ține de comercianții care își doresc să scoată fiecare dolar din animale de companie.
Acum, încasările anuale de 43.4 miliarde de dolari ale companiilor, (încasări mai mari decât întreaga industrie de jucării din SUA) cheltuielile pentru îngrijirea animalelor de companie a atins niveluri de creștere în ciuda unei economii tulburi recente.
“Cumpărând animalelor de companie cadouri așa cum am face oamenilor, ne face să ne simțim bine în timp ce ne facem animalele fericite”, spune Bob Vetere, directorul de funcționare al Asociației producătorilor americani de produse pentru animale de companie.
Potrivit strategului de marketing Lisa Lehr, această tendință sugerează o strategie extrem de profitabilă pentru antreprenorii din afacerea cu animale de companie prin poziționarea animalelor de companie ca membri ai familiei. “Oamenii sunt dornici să cheltuiască o mulțime de bani pe animalele de companie. La fel de bine ar putea fi poziționat pentru a primi partea ta”, afirmă Lehr.
Cu toate acestea, consecința nefericită este o viziune greșită a psihologiei canine care a dat naștere unui comportament nedorit al miilor, dacă nu milioanelor, de câini din case din toată țara.
„Câinii gândesc la fel ca oamenii” este o percepție destul de răspândită în rândul proprietarilor de animale de companie. Unul dintre motivele pentru care Fido a câștigat probabil titlul de “Cel mai bun prieten al omului” față de alte animale a fost capacitatea să remarcabilă de a-și adapta viața pentru a se potrivi cu a noastră. Acest set de abilități este cel mai probabil cauza interpretării noastre greșite frecvente a intențiilor și motivelor sale.
În cele din urmă, câinii au nevoie de reguli, limite și limitări. Sunt creaturi sociale care își doresc structură și rutină. Când câinii trăiesc cu oamenii, oamenii stabilesc structura și programul (sau lipsa acestora).
Pentru că această relație modernă să aibă succes, noi oamenii trebuie să oferim conducere și îndrumare. Pentru un câine, afecțiunea constantă, cadourile și acomodările fără reguli, granițe și limitări merg împotriva fiecărei intenții din instinctul unui câine.
Cu alte cuvinte, câinii trebuie tratați ca…ei bine, câini. Și iartă-mă pentru o astfel de declarație nepopulară din punct de vedere politic!
Toți, cu excepția celor mai cronici proprietari vinovați de antropomorfe, își pot îmbunătăți relația cu câinele și, în final, comportamentul, dacă depun un efort valabil pentru a înțelege compoziția emoțională unică a câinelui.
Întrucât să dai o petrecere de ziua câinelui tău (hei, și eu am făcut-o!) sau să umpli un ciorap de sărbătoare cu recompense nu este o infracțiune care poate înrăutăți comportamentul câinelui, oamenii ar trebui să fie atenți atunci când propriile lor acțiuni afectează furnizarea de sincronizare corectă, corecții cinstite, și o întărire pozitivă eficientă pentru câinele lor.
Când un câine se află în orice altă stare decât să fie calm și supus (de exemplu, dacă este agresiv, obsedant, speriat, hiperactiv sau neliniștit) și îl îmbrățișăm sau îl mângâiem pe cap și îi spunem că este în regulă, ne este reconfortant, dar nu facem decât să întărim starea de spirit a câinelui, făcând experiența mai intensă. În timp ce credem că alinăm stresul câinelui, acesta consideră că aprobăm comportamentul inadecvat (sau chiar îl împărtășim).
Să ne uităm la un exemplu. Mulți câini se tem în mod natural de artificii sau tunete. În timpul experienței, câinele se află într-o stare de spirit temătoare sau neliniștită și, în general, nu are încredere.
Dacă intrăm și îl mângâiem pe câine într-un mod pe care îl înțelegem (de exemplu, cum îmbrățișăm și vorbim cu un copil), câinele o vede ca o răsplată sau confirmare a fricii sau a anxietății. Acest lucru îi încurajează comportamentul și îi spune că are dreptate să fie neliniștit; în cele din urmă acest lucru poate intensifica frica inițială.
“Părinții” antropomorfi descoperă adesea că animalul lor de companie are anxietate de separare (uneori manifestată prin comportament distructiv). Dacă îți aperi în mod constant câinele și nu reușești să îi sporești încrederea cu reguli, granițe și antrenament de gestionare pozitivă, câinele tău poate fi incapabil să se relaxeze singur.
Când îl părăsești, situația poate provoca atâta supărare mentală încât începe să se răzbune pe casa ta, sau mai rău, pe sine. Proprietarii ar putea dori să se gândească de două ori înainte de a cumpăra acel pat pentru cățel de sute de lei și să se adapteze la fiecare dorința “umană” a câinelui său.
Fie că vinovații sunt cei de pe piața cu animale de companie, fie supraabundența filmelor de la Hollywood care înfățișează animalele de companie ca oameni (ai văzut Beverly Hills Chihuahua de la Disney), oferind câinilor semnale de conducere mixte îl dezechilibrează, îi confundă psihicul și încurajează un dezechilibru canin.
Ori de câte ori încercăm să evaluăm comportamentul canin folosind valori umane, riscăm să interpretăm greșit emoțiile și motivele câinelui nostru, făcând, în același timp, ca problemele comportamentale minore să devină cronice.
Așa că data viitoare când dorești să te alături celor 63% dintre proprietarii de câini care îl răsfață pe micul cățeluș în pat, lasă-l pe disciplinarul convențional din tine să preia comanda și reamintește-ți că nu numai că este bine să-ți tratezi câinele ca un câine, dar este cel mai bun mod de a trăi în deplină armonie cu el.
Citește și: Cele mai bune recompense cu puține calorii pentru câini
