Coronavirusul canin (CCV) este o boală gastrointestinală extrem de contagioasă care provoacă vărsături și diaree. Această boală a fost identificată pentru prima data în 1971 într-un grup de câini militari din Germania. De atunci, virusul a fost găsit în Europa, America de Nord și Australia și poate apărea în întreagă lume.
Coronavirusurile apar la tot felul de animale și se manifestă adesea asemănător sau cauzează simptome similare între specii. De exemplu, Coronavirusul canin este strâns legat de formele feline care provoacă boala enterică felină și, uneori, se poate transforma în peritonită infecțioasă felină. Cu toate acestea, CCV cauzează boală numai la câini sălbatici și domestici, inclusiv coioții, lupii și vulpile.
Toți câinii sunt sensibili, dar simptomele sunt mai severe în cazul cățelușilor și se pot dezvolta brusc. Studiile au arătat că mai mult de 25% dintre câinii de companie au fost expuși la CCV. Boala de la sine e rareori fatală și este adesea o boală ușoară cu simptome sporadice pe care poate nici nu le vei observa.
Totuși, CCV se poate dovedi o boală mortală atunci când cățelul este deja infectat cu paraziți intestinali care îi compromit sănătatea. În special, câinii infectați atât cu CCV, cât și cu parvovirus canin în același timp, au o rată de deces de până la 90%.
Simptomele infecției cu Coronavirus
Cuprins:
Câinii sunt, de obicei, infectați prin contactul cu alți câini bolnavi sau cu excrementele lor. Un cățel stresat poate avea o rezistență scăzută la infecție. Virusul poate rămâne în corpul unui câine însănătoșit și poate continua să fie contagios până la șase luni, astfel încât chiar și cățeii sănătoși pot continua să răspândească infecția.
Cățelușii explorează lumea adulmecând totul și apoi tind să își lingă nasul. Acest lucru este o modalitate foarte comună de a se infecta. Odată ce virusul este înghițit, infecția se dezvoltă în termen de una până la trei zile.
Simptomele variază în funcție de câine. Unii câini vor prezența vărsături doar o singură dată (sau pot să nu prezinte acest simptom) sau un caz brusc de diaree – de obicei culoarea excrementelor variază între galben-verde până la portocaliu. Mulți câini adulți nu vor prezenta simptome, în timp ce alții se îmbolnăvesc rapid și mor. Cele mai multe cazuri pot apărea în adăposturi.
Primele simptome includ pierderea poftei de mâncare, febră (rareori) și cel mai des vărsături și depresie. Acestea sunt urmate de diaree moale până la lichidă, care poate conține sânge sau mucus și are un miros neplăcut caracteristic. La pui, poate apărea deshidratarea care îi poate pune viața în pericol.
Progresul bolii
CCV infectează o parte specifică a mucoasei intestinului subțire. Intestinul subțire este căptușit cu denivelări în formă de dealuri numite vilozități, care sunt acoperite cu proiecții minuscule asemănătoare părului (microvili) care absorb nutrienții. CCV infectează “culmile” vilozitatilor, compromițând capacitatea organismului de a prelucra hrana.
Porțiunea de „vale” conține microvili – care pot înlocui complet vârfurile odată la trei sau patru zile. Din acest motiv, virusul tinde să producă doar o boală ușoară sau moderată, de obicei autolimitată. În cele mai multe cazuri, câinii se vor recupera în termen de șapte până la zece zile. Unii câini s-ar putea reîmbolnăvi după trei sau patru săptămâni după recuperarea aparentă.
Diagnosticul CCV
Diagnosticul se face pe baza simptomelor. Cu toate acestea, având în vedere că vărsăturile și diareea pot indica și alte boli, un diagnostic definitiv poate necesita teste suplimentare, cum ar fi teste de sânge sau de anticorpi. Nu există tratament specific pentru CCV, dar tratamentul de susținere ajută la recuperarea rapidă.
Câinii adulți pot să nu aibă nevoie de medicamente, dar cățelușii necesită o atenție suplimentară. Diareea în cazuri severe poate continua aproape două săptămâni și scaunul moale poate continua și mai mult timp. Antibioticele pot fi indicate dacă boala este severă pentru a preveni posibilitatea unei infecții secundare.
Tratamentul are ca scop principal combaterea deshidratării și prevenirea infecțiilor bacteriene secundare. Terapia lichidiana ajută la combaterea deshidratării care rezultă adesea din vărsături și diaree, iar antibioticele reduc numărul de bacterii din intestin, astfel încât acestea să nu infecteze fluxul sanguin prin mucoasa intestinală compromisă. Medicamentele sunt adesea prescrise pentru a controla diareea și vărsăturile.
Prevenția CCV
Prevenirea bolii este cel mai bine gestionată prin evitarea contactului cu animalele infectate și cu excrementele acestora. Procedurile sanitare, în cazul adăposturilor, cum ar fi curățarea curții și a cotețelor, ajută foarte mult. Vaccinările preventive sunt disponibile și pot fi recomandate pentru cățelușii cu risc ridicat, cum ar fi cei expuși de la adăpost sau la spectacolele de câini.
Dacă ai mai mulți câini, asigură-te că cel bolnav este pus în carantină în timpul tratamentului și ia măsuri pentru a-l împiedica să infecteze celelalte animale de companie. Amintește-ți că, chiar și după ce câinele s-a vindecat, acesta poate continua să răspândească virusul infecțios pentru ceva timp. Așa că împiedică-ți celelalte animale de companie să între în contact cu scaunul său.
Citește și: Cele mai bune recompense cu puține calorii pentru câini
