Ce trebuie să știi despre parvovirusul canin (CPV)

Simptome, tratament și prevenire

Parvovirusul canin (numit și CPV sau parvo) este o boală virală foarte contagioasă și potențial fatală observată la câini. Cel mai frecvent, Parvovirusul provoacă o inflamație severă a tractului gastro-intestinal care duce la distrugerea vilozităților intestinale. De asemenea, afectează celulele măduvei osoase și inima.

Parvovirusul canin este contagios și poate supraviețui câteva luni (unii experți spun că poate supraviețui și doi ani) în mediu și este rezistent la multe dezinfectante. Vaccinarea în conformitate cu programul corespunzător este necesară pentru a proteja câinii, în special puii.

Infecția cu parvovirus la câini

Parvo este o boală virală comună și potențial gravă la câini. Virusul este cunoscut oficial drept Parvovirus. Parvovirusul canin este considerat a fi o mutație din Parvovirusul felin, cunoscut și sub denumirea de Virusul panleucopeniei feline.

Versiunea canină a acestei boli este denumită în mod obișnuit Parvo. Virusul a apărut pentru prima dată clinic în 1978 și a existat o epidemie larg răspândită la câini de toate vârstele.

Rasele cum ar fi Rottweilerul, Dobermanul, Ciobănescul German, Pitbullii și Labradorii Retriever au un risc crescut pentru această boală. Dar orice rasă se poate infectă cu Parvovirus. Asigură-te că menții vaccinurile câinelui la zi.

Semnele și simptomele infecției cu Parvovirus (Parvo)

Infecția cu parvovirus este o boală gravă care afectează în primul rând sistemul gastro-intestinal și măduva osoasă a câinilor. Acest virus poate afecta, de asemenea, inima. Parvo este o boală virală extrem de contagioasă și de multe ori bruscă; puii sunt deosebit de sensibili la ea. Acest virus poate declanșa modele diferite de simptome:

Asimptomatice: Nu apar simptome. Acest lucru este frecvent întâlnit la câinii de peste un an și câinii vaccinați.

Intestinale: Vei putea observa modificări de comportament la câinele tău, cum ar fi scăderea apetitului, vărsături, diaree și letargie. Acest virus poate provoca leziuni externe ale tractului intestinal, lăsând câinele sensibil la infecții bacteriene secundare.

În cazuri severe, se poate produce septicemie, șoc și moarte. Parvo este adesea observat la câinii care sunt prea mici pentru a fi făcut setul complet de vaccinări.

Cardiace: Puii foarte mici (cu vârsta mai mică de opt săptămâni) pot avea inflamații severe ale mușchiului cardiac, ceea ce poate duce la dificultăți de respirație și deces. Acest lucru nu apare la fel de des ca simptomele intestinale.

Transmiterea parvovirusului

Parvovirusul este cel mai frecvent răspândit prin fecale, sol infectat, salivă, vomă și obiecte contaminate (încălțăminte, mâini sau alte obiecte contaminate cu virusul). Un câine infectat va transmite cantități foarte mari în materiile fecale timp de două-trei săptămâni după infecție. Este extrem de contagios și câinii nevaccinați se vor infecta cu ușurință.

Un câine infectat poate elimina virusul timp de trei săptămâni sau mai mult după ce a fost infectat. În acest timp, trebuie să îți ții câinele acasă pentru a evita infectarea altor câini.

Din cauza riscului de Parvo, este recomandat ca puii să nu fie duși în locuri publice până la vârsta de 17 săptămâni când sunt complet vaccinați.

Dezinfectarea mediului împotriva Parvovirusului

Una dintre cele mai frecvente întrebări și îngrijorări cu privire la Parvovirus este cât durează și cum să dezinfectam mediul. Acest lucru este deosebit de important dacă un cățel nou va fi adus într-o zonă posibil contaminată.

Parvovirusul poate supraviețui luni întregi în mediu, mai ales dacă există condiții reci și umede. Majoritatea dezinfectantelor nu vor ucide parvovirusul, motiv pentru care curățarea cu clor este considerată cel mai eficient mod prin care proprietarii pot ucide parvovirusul din mediu.

Prevenirea Parvovirusului canin

Vaccinarea este cheia pentru prevenirea acestei boli și protejarea câinelui tău. Cățelușele pentru reproducție trebuie vaccinate înainte de a rămâne însărcinate pentru a se asigura că puii au cel mai bun început la imunitate. Vaccinările ar trebui să înceapă la vârsta de șase săptămâni, cu reveniri la vârsta de 9, 12 și 16 săptămâni.

Unii medici veterinari oferă, de asemenea, încă un vaccin la 20 de săptămâni, în funcție de rasă și de riscul de Parvovirus din zona în care locuiești. Vorbește cu medicul veterinar despre protocolul de vaccinare cel mai bun pentru animalul tău de companie și stilul tău de viață.

Tratament și prognostic

Odată ce un câine a fost infectat cu Parvovirus, singurul tratament este îngrijirea simptomelor. Pot fi necesare lichide administrate oral sau intravenos pentru a înlocui pierderile cauzate de vărsături și diaree. Medicamentele anti-vărsături/greață ar putea ajuta. Antibioticele sunt administrate pentru a încerca să fie prevenite infecțiile cauzate de pierderea mucoasei intestinului. De multe ori puii trebuie spitalizați.

Citește și: Cele mai bune produse pentru îndepărtarea părului de animale