Convulsiile de epilepsie la cățeluși

Cățel cu un batic alb-albastru culcat pe covor.

Crizele convulsive la cățeluși pot fi o experiență înfricoșătoare atât pentru tine cât și pentru animalul tău de companie. Deși nu sunt frecvente, convulsiile canine și epilepsia la câini pot avea cauze diferite, simptome diferite și diverse tratamente.

Ce sunt convulsiile?

O convulsie este un fel de “scurt circuit biologic” care dă peste cap controlul creierului. Neuronii transportă mici mesaje electrice din creier în întregul sistem nervos. Criza epileptică se întâmplă dacă aceştia „dau rateuri”.

Câinii suferă cel mai frecvent ceea ce se numește o criză motorie majoră. Câinele cade, pierde controlul corporal, poate să urineze sau să defece și să vocalizeze în timp ce picioarele se zbat, zvâcnesc, sau se smucesc.

Crizele psihomotorii afectează comportamentul; animalele de companie par să halucineze (cum ar fi “mușcarea muștelor” invizibile), devin agresive sau temătoare, sau prezintă un comportament obsesiv/compulsiv (cum ar fi alergarea cozii).

Majoritatea convulsiilor durează doar câteva minute și sunt mai mult înspăimântătoare decât periculoase.

Cât de frecvente sunt convulsiile?

Epilepsia este considerată rară la câini. Însă unii experți estimează că trei până la patru procente din toți câinii suferă de epilepsie, cu o cifră mult mai mare la anumite rase.

Crizele care apar prima dată înainte de vârsta de doi ani sunt probabil moștenite.

Beagle, Teckel, Keeshond, Ciobănesc German şi Ciobănesc belgian de Tervuren, sunt rase cunoscute pentru moştenirea genetică a epilepsiei. Alte rase cu o incidență ridicată includ Cocker Spaniel, Collie, Golden Retriever, Labrador Retriever, Setter Irlandez, Pudel, Schnauzer Pitic, St. Bernard, Huskie Siberian și Fox Terrier Sârmos.

Cu toate acestea, orice rasă de căţel, inclusiv rasele mixte, nu este imună la această suferință.

Ce poţi să faci

Prima criză poate fi înfricoșătoare și este important să știi ce să faci pentru a-l împiedica pe cățeluș – și pe tine – să riscaţi vătămarea. Nu uitați că animalul de companie nu va ști ce se întâmplă. Unii pui experimentează un comportament „diferit” chiar înainte de criza epileptică.

Acesta poate include scheunatul, mersul “rătăcit”, solicitarea atenției sau pur și simplu nu se poartă „normal”. Odată ce identificați aceste comportamente, acestea pot acționa ca un avertisment timpuriu asupra convulsiilor viitoare.

Astfel poți să-ți duci animalul de companie într-un loc sigur și departe de scări sau locuri înalte din care ar putea cădea.

În timpul convulsiei, evitați să atingeți gura cățelușului, deoarece vă poate mușca din greșeală fără să îşi dea seama. Nu vă faceți griji pentru „înghițițirea limbii” – acest lucru nu se întâmplă, deși s-ar putea să atârne pe mâna ta dacă încerci să îi sprijini botul.

Orice fel de stimulare senzorială ar putea prelungi criza, ceea ce înseamnă că atingerea cățelușului sau vorbirea cu acesta ar putea agrava convulsia. Închiderea luminilor sau pur și simplu acoperirea feței cățelușului cu o cârpă întunecată îl poate ajuta să se recupereze mai repede.

Majoritatea convulsiilor durează doar un minut sau două. Cele care durează mai mult de cinci minute constituie o urgență care necesită ajutor veterinar imediat.

Crizele consumă cantități enorme de energie. După ce cățelul se trezește, poate fi slăbit sau dezorientat o perioadă. Puteți să-l liniștiți și să îl mângâiați odată ce este din nou conștient și trebuie să îi acordaţi ceva timp pentru a se recupera. Cățelușul tău poate dori pur și simplu să doarmă.

Cățel cu zgardă roșie văzut de aproape.

Cauzele convulsiilor la pui

Leziunile cauzate de traumatisme ale capului pot provoca țesuturi cicatriceale în creier care determină convulsii. Aproape orice boală gravă (Distemper, puseu mare de febră, otrăvirea, insuficiența unui organ sau tumori cerebrale) poate să ducă la convulsii.

Dar majoritatea crizelor convulsive la animalele de companie – aproximativ 80 la sută – nu au o cauză clară și sunt denumite idiopatice.

Cum sunt tratate crizele convulsive

Unele din medicamentele umane sunt aceleaşi care se folosesc şi pentru controlul convulsiilor în medicina veterinară. Fenobarbitalul și primidona sunt administrate frecvent câinilor. Fenitoina (Dilantin), care funcționează bine la oameni, este metabolizată prea rapid la câini, aşa că nu este foarte de folos.

Medicul veterinar vă poate ajuta să alegeți cel mai bun plan de tratament pentru animalul vostru de companie.

Opțiuni mai noi pot fi, de asemenea, adecvate. Câinii care suferă de convulsii psihomotorii au fost ajutați cu medicamente care controlează tulburările obsesive/compulsive.

Mai multe universități, au studiat utilizarea bromurii de potasiu (o sare ușor metabolizabilă) singură sau în combinație cu alte anticonvulsive, cum ar fi Clorazepat (Tranxene) sau fenobarbitalul.

Tratamentul cu acupunctură poate de asemenea să vă ajute. Nimeni nu știe cu siguranță cum funcționează acupunctura, dar un avantaj major este lipsa efectelor secundare, cum ar fi depresia sau somnolența frecvent întâlnită la medicamentele anticonvulsivante. „Perlele de aur” pot fi implantate în punctele de acupunctură pentru a induce stimularea pe termen lung a acestora.

Aproximativ 20-30% din animalele de companie care suferă de epilepsie, nu răspund bine la niciun medicament. Dar, cu tratament, cei mai mulţi câini se pot bucura de o bună calitate a vieții.

Dacă observi convulsii la cățelul tău, cere ajutor veterinar cât mai curând posibil. Dacă sunt cauzate de o problemă accidentală, cum ar fi consumul unei plante otrăvitoare, cățelușul ar putea să nu mai aibă niciodată alt sindrom convulsiv, odată ce a fost tratat.

Dar chiar dacă se dovedește că puiul tău are convulsii de-a lungul vârstei adulte, este posibil să se bucure totuși de o bună calitate a vieții, susţinut de un tratament medicamentos adecvat.

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on pinterest
Pinterest
Share on print
Print
Share on twitter
Twitter

Mai multe articole

Caine negru stand culcat langa un castron.

Constipația la câini

Majoritatea proprietarilor de animale de companie au cunoștințe detaliate despre obiceiurile de eliminare ale animalului lor de companie, ca un efect secundar nefericit al curățeniei

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te-ar putea interesa şi:

ținem legătura!