Ogar englez (Greyhound): Caracteristici rasă câine

Caracteristici, istoric, sfaturi de îngrijire si alte informații utile pentru câinii Ogar englez

Cu capacitatea de a alerga cu viteze de peste 70km pe oră, Greyhound este cea mai rapidă rasă de câini din lume. Picioarele lor lungi și corpurile înguste și aerodinamice fac ca ogarii să fie alergători prin design. Istoria rasei datează de pe vremurile vechilor egipteni, romani și greci, care probabil aveau ogari sau câini asemănători. Galgo-ul spaniol este adesea confundat cu ogarul.

Acești câini pot fi, de asemenea, companioni excelenți pentru tot felul de oameni și mulți ogari se descurcă bine cu copiii. Ogarii sunt extrem de afectuoși cu familiile lor şi preferă sa nu fie lăsați singuri acasă mult timp. Sunt rareori agresivi și se inteleg bine cu străinii.

Prezentare generală

Cuprins:

Toggle

GRUPA: ogari

ÎNĂLȚIME: Mascul: 71–76 cm, Femelă: 68–71 cm

GREUTATE: Mascul: 27–40 kg, Femelă: 26–34 kg

BLANĂ ȘI CULOARE: Blana este scurtă și moale. Ogarii englezi pot fi întâlniți într-o varietate de culori inclusiv negru, roșcat, cafeniu, alb și diferite nuanțe de maro și combinații dintre oricare aceste culori

SPERANȚA DE VIAȚĂ: 10-13 ani

Caracteristicile câinilor Ogar englez

Nivelul de afecțiune	Mare
Prietenie	Mare
Prietenie cu copii	Mare
Prietenie cu alte animale	Mare
Nevoia de exerciții	Mare
Pofta de joacă	Mare
Nivelul de energie	Mediu
Dresaj	Mediu
Inteligență	Mare
Tendința de a lătra	Mic
Năpârlire	Mediu

Istoricul rasei Ogar englez

Dovezile arheologice ale existentei câinilor ogar datează de 8.000 de ani în Orientul Mijlociu, făcându-l una dintre cele mai vechi rase de câini. Egiptenii antici, grecii și romanii aveau probabil câini de tip ogar. Până în secolul al IX-lea, rasa putea fi găsită în toată Europa, iar exploratorii spanioli i-au adus în America în anii 1500.

Ogarii erau folosiți în mod clasic pentru vânătoare și curse. Aceștia au fost printre primii participanți la expoziții de câini. Rasa nu este de obicei folosită pentru vânătoare în vremurile moderne, iar cursele de vânat sunt ilegale în multe locuri. Cu toate acestea, tradițiile de curse și cursă cu momeli continuă.

Greyhound-ul a fost recunoscut oficial de American Kennel Club (AKC) în 1885.

Îngrijirea câinilor Ogar englez

Ogarul are o blană scurtă și netedă, care are nevoie doar de puțină îngrijire. Rasa năpârlește într-un ritm scăzut până la moderat, deci ar trebui să fie suficient să i-o cureți cu o perie moale sau o mănușa de îngrijire. Ogarul tipic are nevoie doar de câte o baie ocazional. Taie-i unghiile în mod regulat, menținându-le scurte pentru a preveni alunecarea pe podele lucioase.

Contrar credinței populare, ogarii nu sunt de obicei hiperactivi sau prea energici. Deși sportivi excelenți, ei pot fi, de asemenea, câini de canapea cea mai mare parte a zilei și sunt chiar potriviți pentru viața de apartament. Le place să alerge, dar o cantitate moderată de exerciții zilnice ar trebui să fie suficientă pentru a menține un ogar motivat și în formă. Cu toate acestea, nu îi permite unui ogar să fie liber, deoarece aceștia au instinct de vânător și vor fi tentați să alerge după animale mici. Este bine să ai o zonă îngrădită unde să poată alerga.

Atât dresajul adecvat, cât și socializarea sunt amândouă foarte importante pentru ogari. Din fericire, majoritatea pot învăța și se adaptează bine. Deși ogarii pot fi obținuți uneori de la un crescător ca pui, majoritatea ogarilor de companie sunt cei „ieșiți la pensie” din activitățile de curse.

Câinii de curse au o viață foarte diferită de câinele de companie obișnuit. Când nu participă la curse, petrec mult timp în canise și de obicei nu au văzut niciodată interiorul unei case tipice. Sunt instruiți în lesă, dar de obicei nu au fost expuși unor lucruri precum scări și uși de sticlă. Pisicile și alte animale mici pot provoca instinctul lor de pradă până când află că animalul este membru al familiei.

Pensionarea începe de obicei între 2 și 5 ani, în funcție de câine. După aceasta, trecerea la viața de câine de companie poate dura câteva săptămâni. În anumite privințe, este aproape ca o a doua copilărie. Cu un comportament blând și răbdător, vei puteți ajuta ogarul în această etapă.

În timp ce pot tolera vremea caldă, vor îngheța pe vreme rece. Este posibil să trebuiască să îi oferi un pulover în timpul iernii.

Ogarii nu sunt agresivi și pot fi sensibili. Cel mai bine este să fie într-o familie liniștită și să li se vorbească cu bunătate.

Probleme comune de sănătate

Crescătorii responsabili se străduiesc să mențină cele mai înalte standarde de rasă, așa cum au fost stabilite de cluburile de canise, cum ar fi AKC. Câinii crescuți conform acestor standarde sunt mai puțin susceptibili de a moșteni probleme de sănătate. Cu toate acestea pot apărea unele probleme de sănătate ereditare specifice rasei. Următoarele sunt câteva boli de care ar trebui sa fii în cunoștință de cauză:

Dilatația /torsiunea gastrică (volvulus): se produce când câinele mănâncă și bea prea repede, ceea ce duce la adunarea gazelor în stomac. Când stomacul se răsucește, taie alimentarea cu sânge și devine o urgență medicală.
Displazia de șold: Aceasta este o afecțiune moștenită care poate duce la artrită și șchiopătare.
Osteosarcom: o formă agresivă de cancer osos; ca prim semn apare șchiopătarea. Poate fi tratat prin amputare și chimioterapie.
Hipotiroidism: o problemă a glandei tiroide, care poate fi tratată prin medicație.
Sensibilitate la anestezie: ogarii au nevoie de mai puțin anestezic decât alti câini, și aceeași cantitate folosită în mod uzual, pentru un ogar poate fi letală. Ei metabolizează lent barbituricele.
Sensibilitate la insecticide: ogarii sunt sensibili la zgărzile anti-purici (și spray-urile) care conțin pyrethrina așa că trebuie să folosești produse alternative

Dietă și alimentație

Ogarii masculi au nevoie de 2,5 până la 4 căni de hrană uscată pe zi, iar femelele au nevoie de 1,5 până la 3 căni. Împarte această cantitate în două mese – deoarece sunt predispuși la balonare, sunt expuși riscului de torsiune a stomacului dacă își înghit mâncarea cu lăcomie sau mănâncă prea mult odată. Este obișnuit ca aceștia să câștige 5 kilograme după ce se retrag din curse, dar ar trebui să monitorizezi greutatea animalului pentru a te asigura că nu se îngrașă mai mult decât atât. Dacă se îngrașă, discută dieta corectă cu medicul veterinar, pentru a primi recomandări despre programele de hrănire, cantități, tipuri de hrană pentru câini și exerciții fizice.

Avantaje

Nu năpârlesc prea mult așa ca nu au nevoie de prea multa îngrijire a blăniței
Nu au nevoie de mult exercițiu, deși din când au nevoie de a-şi consuma puseurile de energie
Câini docili care sunt politicoși și dulci

Dezavantaje

Nu sunt câini de pază buni, în ciuda dimensiunilor lor mari
Alergători rapizi, deci nu pot fi lăsați fără lesă
Nu pot petrece o cantitate semnificativă de timp afară pe vreme rece din cauza sensibilității la temperatură

Alte rase de câini și informații suplimentare

Adoptarea unui câine de curse este un lucru minunat. Daca ti-ar plăcea sa îţi împarţi viața cu aceasta rasă unică, nu te grăbi, şi informează-te temeinic înainte de toate.

Discută cu medicul veterinar, cu alți proprietari de Ogar englez, crescători de renume, antrenori de câini și grupuri de salvare pentru a afla mai multe.

Dacă ești interesat de rase similare, analizează-le pentru a compara avantajele și dezavantajele.