Cum se joacă un cățel depinde foarte mult de rasa din care face parte. Gradul de socializare și vârsta influențează de asemenea felul de joacă.
Are sens, căci rasele focusate pe vederea la distanță reacționează mai degrabă la jucării aflate în mișcare, în timp ce rasele „apucătoare” savurează jocul de-a războiul trăgând de jucării, iar terrierilor le place jocul de-a urmăritul, prinsul și scuturatul.
Jocul canin este compus din gesturi exagerate și extrem de ritualizate, utilizate în comunicarea câinilor. Acest lucru le permite să se joace „de-a lupta” de exemplu, și totuși să evite neînțelegerile care ar putea duce la lupte adevărate.
Cum se joacă puii de caţel
Cuprins:
Comportamentul de joacă apare de îndată ce cățelușii încep să învețe să se târască –pe la vârsta de trei săptămâni. Cățelușii de ambele sexe pot să aibă un comportament ce îl imită pe cel sexual încă de pe la patru săptămâni, adoptând pozițiile de montă în timp ce se joacă.
De asemenea poate fi văzut comportamentul de tip „ucide prada” precum împungerea și scuturarea unui obiect. Cățelușii la aceste vârste fragede exersează ambele roluri ”de a fi câine dominant sau cățelul „cerșetor”, în așa fel încât să învețe să comunice unii cu ceilalți.
Temperamentele extreme – cățeii mai dominatori sau cei extrem de timizi — exprimate în joacă de către cățeluși, nu sunt neapărat predicții sigure despre cum se vor comporta ei în viitor. Testele de temperament sunt mai exacte când sunt aplicate pe pui mai mari (de câteva luni).
Joaca de socializare
Joaca de socializare este interactivă. Cu alte cuvinte, joaca de socializare înseamnă joaca împreună cu alt cățel, sau cu stăpânul, sau chiar și cu o pisică. Exemple de astfel de jocuri implică hârjonelile, mușcături, joaca „de-a bătaia” și fugăritul.
Cățelușii încep joaca de socializare foarte devreme, de pe la trei săptămâni de viață, muşcându-se între ei, lovindu-se cu lăbuțele și lătrând. Intensitatea jocurilor escaladează și acestea devin mai complexe pe măsură ce cățeii se maturizează.
Primul gest de invitare la joacă pe care îl poți observa, este ridicarea lăbuței. Plecăciunea de joaca –fundu-n sus și boticul pe podea — este clasica invitație la zburdălnicie și este utilizată de cățeii mai mari și de cei adulți, însoțită de lătrat, înclinarea ca să împungă cu nasul și retragerea imediată, „ascunsul” feței cu lăbuța, sau linsul.
Acest tip de joacă este în mod special important pentru socializarea cățelușilor și a dezvoltării comportamentale până la 10-12 săptămâni.
Jocul cu sine însuși
Jocul cu sine însuși, cum ar fi alergatul după coadă sau muscatul obiectelor imaginare, se crede că este o înlocuire a jocului de tip social în lipsa unui partener de joacă.
Puii care cad în extreme ( își aleargă tot timpul codița sau „clămpane” încercând să muște insecte imaginare) ar trebui consultați de către un veterinar. Acestea ar putea fi indicii de comportament obsesiv compulsiv sau simptome de iminență a unei crize convulsive.
Joaca locomotorie
Joaca locomotorie înseamnă pur și simplu joaca ce se desfășoară în mers. Aceasta poate să se întâmple fie într-o joacă solo, fie să includă interacțiunea cu alții. Joaca locomotorie la câinii adulți implică o pereche sau un grup de câini.
Cățelușii mici pot iniția jocuri de-a războiul cu un adeversar invizibil, să fugă, să sară și să se rostogolească, chiar dacă nu au compania altui cățel.
Jocul cu obiecte
Jocul cu obiecte este interacțiunea cățelului cu lucrurile. Urmărirea sau fixarea/apucarea unei mingi, a unei cârpe, sau a bățului, sunt câteva exemple. Unii cățeluși vizează apa și iubesc alungarea furtunului sau a stropitoarei.
Joaca „în glumă”
Câinii se pot „preface” că sunt agresivi pentru a invita la joacă și indică faptul că doar se prefac, folosind comportamente exagerate, numite meta semnale.
De exemplu, „arcul de joacă” este poziția în care cățelușul sta cu un fundul în aer și capul la nivelul solului, în timp ce lăbuțele sale dansează înainte și înapoi pentru a invita la joc.
Când cățelul adoptă mai întâi această poziție, el „explică” faptul că orice mârâieli fioroase și hârjoneli „de luptă” ce urmează, sunt doar de amuzament, și în joacă.
Câinii adulți deseori se prefac subordonați unui cățeluș, făcând „arcuieli de joacă” și rostogolindu-se pe spate – ca să îi crească încrederea în sine respectivului pui și să îl invite la joacă.
Aceste jocuri de tip „doar glumesc” permit cățelușilor de rang inferior (dintr-un grup de câini) să exerseze comportamenutul conducător, cu mușcături în joacă, imitarea pozițiilor de montă, și jocuri de hârjoneală.
Când câinii se joacă, este normal să vezi schimburi de roluri ca acestea, când câinii fac cu schimbul în a fi în topul ierarhiei.
De asemenea, câinii aruncă de obicei jucării la picioarele tale – sau în fața altor animale de companie – pentru a invita la joacă. Mușcăturile inhibate folosind gurile larg deschise orientate spre picioarele tale sau labele altor câini sunt, de asemenea, comportamente comune de joacă.
Joaca agresivă
Jocul necorespunzător se poate dezvolta atunci când puii devin prea exasperanți sau unul dintre colegii de joacă devine un bătăuș. Jocul normal între cățeluși implică tururi de alergare și opriri pentru a se țintui unul pe celalalt.
Cățeii bătăuși întotdeauna mereu sunt deasupra în hârjoneli și în loc să se joace de-a mușcatul picioarelor, îl mușcă pe celălalt cățel de cap sau de gât.
De cele mai multe ori mârâitul în timpul jocului este normal, dar dacă începe să devina un mârâit cu un ton foarte jos, ori când cățelușul care este la pământ schelălăie prea rău, e bine să intervii și să întrerupi ședința de joacă până când se calmează.
Când joaca pare că se termină mereu pe picioarele din spate, poate fi un semn că puii de cățel trebuie să-și racoreasa „motoarele”. Ceva comportamente de joacă sporadice, de tip simulare de montă și țintuiri la pământ nu vor fi o problemă, dar dacă acestea devin norma, joaca deja „a sărit calul” devenind agresivă.
Joaca nu numai că este distractivă și minunată pentru tine și cățeluș, dar îl învață pe acesta lecții importante. În timpul jocului, cățelul își dă seama ce este și nu este un comportament acceptabil, descoperă modul în care funcționează corpul său și învață modalități de interacțiune cu alte animale și lumea din jurul lui.
Citește următorul articol: De ce cățelușii mănâncă caca
