Protejează-ți pisica de aceste afecțiuni obișnuite.
Aducerea unei noi pisici în familie poate fi o experiență încântătoare. Dar, la fel ca un copil, pisicile sunt o responsabilitate uriașă. Este important să înțelegi responsabilitatea de care este nevoie pentru a avea grijă de o pisică.
Aceasta include cunoașterea condițiilor care o pot afecta negativ. Acest articol discută despre unele afecțiuni obișnuite pe care le pot lua pisicile, modul în care sunt tratate și ce se poate face pentru a preveni apariția lor.
Virusul Imunodeficienței Feline (FIV)
Cuprins:
Virusul Imunodeficienței Feline (FIV) scade funcția sistemului imunitar și provoacă SIDA la pisici. Virusul este răspândit prin saliva unei pisici infectate, în primul rând prin mușcături.
Pisicile care cutreieră în aer liber, motanii și pisicile mai în vârstă sunt mai predispuse să se infecteze. Această afecțiune este diagnosticată folosind un test de sânge. Medicul veterinar îți poate sugera efectuarea acestui test atunci când ai luat o nouă pisică.
La scurt timp după ce s-au infectat, pisicile pot avea febră și ganglioni limfatici măriți. În curând, aceste simptome vor dispărea. Pisica poate părea sănătoasă, fără alte semne de infecție luni sau ani. Nu există un tratament eficient.
Îngrijirea și tratamentul de susținere a simptomelor vizează reducerea efectelor asupra sistemului imunitar. Odată ce o pisică va fi diagnosticată cu FIV, o va avea pe viață.
Virusul leucemiei feline (FeLV)
Virusul leucemiei feline (FeLV) este extrem de contagios și provoacă mai multe decese la pisici decât orice alt organism. FeLV afectează pisicile care sunt în contact strâns. Modul principal de transmitere este prin contactul cu saliva unei pisici infectate.
Virusul poate fi transmis și în alte moduri, cum ar fi prin sânge, urină, fecale și secreții de lapte. Cel mai frecvent apare prin contact social strâns. Afecțiunea este diagnosticată cu un test de sânge.
Medicul veterinar îți poate sugera efectuarea acestui test atunci când este dobândită o pisică nouă.
Simptomele pot fi multisistemice. Acestea pot include anemie, suprimarea sistemului imunitar, probleme de reproducere, inflamații intestinale și chiar tulburări neurologice. Nu există un tratament eficient.
Îngrijirea și tratamentul simptomelor vizează reducerea efectelor asupra sistemului imunitar. Odată ce o pisică este diagnosticată cu FeLV, o va avea pe viață.
Rinotraheită virală felină
Rinotraheită virală felină este termenul utilizat pentru a descrie un grup de agenți infecțioși care provoacă simptome respiratorii superioare la pisoi și pisici. Herpesvirus și Calicivirus reprezintă aproximativ 90% din infecțiile respiratorii la pisici.
Alți agenți includ Chlamydophila, Mycoplasma, Bordetella și altele. Este foarte frecvent ca o pisică să fie infectată cu mai mulți agenți.
Rinotraheita virală felină este de asemenea extrem de contagioasă. Virusul este răspândit prin strănutul umed al unei pisici infectate. Pisicile infectate provin de obicei de la adăpost, sunt pisici care umblă în aer liber sau stau într-o casă unde intră în contact strâns cu alte pisici.
Simptomele includ strănutul, ochii curgători și secreția nazală. Uneori, pisicile pot prezenta tuse, ulcerații orale sau nazale și chiar febră. Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, dar poate include antibiotice, lichide și medicamente antivirale.
Vaccinurile sunt disponibile, dar nu sunt 100% preventive. Ele ajută la reducerea simptomelor.
Giardia
Giardia este un organism protozoar unicelular care poate provoca infecții intestinale la pisici. Deși rară, Giardia poate fi transmisă oamenilor. Pisicile care locuiesc în grup, cum ar fi într-un adăpost, sunt cel mai frecvent afectate. Giardia are două forme: trofozoid și chist.
Trofozoidul este formă parazită care trăiește în interiorul gazdei (pisica), înotând în jurul și atașându-se de intestin. Chistul este forma contagioasă și trăiește în mediu.
Tricofiția (pecingine)
Tricofiția (pecinginea) este o infecție a pielii, părului sau unghiilor cauzată de un tip de ciupercă cunoscută drept dermatofit. Tricofitia este zoonotică, adică poate fi transmisă oamenilor. Infecția poate apărea din contactul cu un animal simptomatic infectat, din contactul direct cu un purtător asimptomatic sau din contactul cu sporii din mediul înconjurător.
Infecția se transmite atunci când sporii se leagă de pielea degradată sau iritată. Leziunile cutanate apar de obicei la una până la trei săptămâni după expunere.
Pisicile infectate dezvoltă, de obicei, pete chele și solzoase cu părul rupt. De asemenea, pot dezvolta umflaturi asemănătoare acneei pe piele. Cele mai frecvente zone afectate de tricofiție sunt fața, vârfurile urechii, coadă și picioarele.
Tricofiția este diagnosticată prin cultură fungică, examinarea cu lampa ultravioletă și examinarea microscopică directă a părului sau a pielii. Infecțiile cu tricofiție se pot vindeca uneori pe cont propriu, dar unele pisici vor avea nevoie de tratament.
Șampoanele și băile medicamentoase și medicamentele anti-fungice pot ajuta la recuperarea rapidă. De asemenea, aceste tratamente pot preveni răspândirea în continuare a ciupercii în mediu. Înălbitorul diluat poate fi utilizat pentru a curăța mediul animalului de companie.
Dacă bănuiești că tu sau cineva din casa ta s-a infectat cu tricofiție, te rugăm să contactezi medicul pentru instrucțiuni suplimentare.
Citește și: Cele mai bune culcușuri pentru pisici
