Poti sa le spui legende sau chiar „vorbe din batrani”, dar nu le numi fapte! Unele dintre aceste ziceri despre câini există de secole. În realitate, multe sunt pur și simplu mituri care echivalează cu sfaturi proaste. Iată câteva dintre cele mai mari concepții greșite despre câini care pur și simplu nu încetează sa existe.
Un nas cald sau uscat înseamnă ca ai un câine bolnav
Cuprins:
Acesta este probabil cel mai mare mit al sănătății câinilor din cele care există. Undeva de-a lungul timpului, oamenii au ajuns la concluzia că un nas rece și umed este semnul unui câine sănătos, iar un nas cald sau uscat este un semn de boală.
La fel ca multe mituri, originile acestui lucru nu sunt cunoscute, dar sunt bine înrădăcinate in mintea oamenilor. Distemper canin (boala denumita popular jigodia) este un virus mortal care pe vremuri era destul de răspândit. Un simptom al acestei boli in stare avansata este hiperkeratoza (îngroșarea) nasului și a pernițelor lăbuțelor.
Practic, nasul și pernițele picioarelor devin dure și uscate. Pe vremea când boala era mai răspândită, un nas rece și umed era considerat un semn bun că patrupedul nu avea boala. În timp ce Distemper canin apare încă, este mult mai puțin frecvent astăzi din cauza vaccinărilor.
Temperatura și umiditatea nasului câinelui tău nu sunt măsurători miraculoase ale sănătății acestuia. De exemplu, nasul unui câine este adesea uscat și/sau cald dacă tocmai s-a trezit, iar acest lucru este perfect normal. Cu toate acestea, un nas persistent uscat și crustat ar putea fi un semn al unei probleme de sănătate. Dacă observi un aspect anormal la nasul câinelui sau orice alte semne de boală, contactează imediat medicul veterinar.
Gura câinelui este mai curată decât cea a omului
Este posibil ca unii dintre noi să ne amintim că am auzit asta în copilărie, mai ales dacă un câine ți-a lins fața sau a gustat un pic din ceea ce tocmai mâncai. „Nu îți face griji! Nu știai că gura unui câine este mai curată decât a noastră?”
Ideea că gurile câinilor sunt curate a fost probabil dedusă din faptul că adesea câinii își ling rănile și uneori se vindecă mai repede din cauza asta. În realitate, dacă o rană se vindecă mai repede după ce un câine o linge, se datorează faptului că limba aspră a îndepărtat țesutul mort și a stimulat circulația, la fel ca un chirurg care ar curăța o rană.
Pe de altă parte, linsul rănilor poate provoca uneori mai mult rău decât bine prin introducerea bacteriilor și/sau iritarea plăgii. Presupunem că oamenii care au venit cu acest mit nu au luat în considerare rănile câinilor care nu s-au vindecat corespunzător.
Gura unui câine conține o mulțime de germeni, ca să nu mai vorbim de alte lucruri „urâte”. Gândește-te la lucrurile pe care le mănâncă câinele tău de pe sol și din gunoi sau la lucrurile pe care le linge de pe el însuși. În plus, mulți câini nu se spală pe dinți la fel de regulat ca oamenii, așa că există tartru dentar și bacterii de luat în considerare (iar respirația câinelui dovedește acest lucru).
Per total, gura unui câine conține mai mulți germeni decât vrea ar cineva să se gândească. Vestea bună este că acești germeni sunt de obicei specifici câinilor și este puțin probabil să provoace vătămări oamenilor.
Dacă îţi menții câinele sănătos, deparazitat și actualizat în ceea ce privește vaccinurile, nu vei avea prea multe griji. Ai grijă de dinții câinelui tău și ce se întâmplă în gura respectivă.
Câinii nu pot vedea decât în alb şi negru
Se credea cândva că nuanțele în care pot vedea câinii erau doar alb-negru (și tonuri de gri). Mulți oameni încă mai cred acest lucru.
Nu există dovezi în spatele originilor acestui mit, dar ar putea avea legătură cu știința veche. S-ar putea ca oamenii de știință să fi ajuns la concluzia că alb-negru sunt culorile în care văd câinii, înainte ca aceștia să înțeleagă pe deplin ochiul canin (sau chiar ochiul uman) și funcțiile conurilor.
Câinii pot vedea culoarea, dar nu așa cum fac majoritatea oamenilor. Pe baza tipurilor de conuri din retina canină, câinii probabil văd culorile cel mai bine pe partea albastră a spectrului. Se consideră că viziunea colorată canină este similară cu daltonismul la oameni, deși nu este exact aceeași. Se crede că prietenii noștri câinii văd în principal în albastru, galben-verzui, galben și diferite nuanțe de gri.
Câinii mănâncă iarbă pentru a-şi induce voma
Este adevărat că după ce vor mânca multă iarbă, câinii vor vomita. Aceasta nu înseamnă că au mâncat acea iarbă pentru a provoca vărsături sau că este cumva un semn de boală.
Originea acestui mit se datorează cel mai probabil unei presupuneri incorecte a proprietarilor de câini. Oamenii și-au observat câinii vărsând după ce au mâncat iarbă. Ei au presupus că aceștia au mâncat în mod intenționat iarbă atunci când li se face rău la stomac, pentru a-şi provoca voma.
De ce mănâncă câinii iarbă? Probabil pentru că pur și simplu le place. Unor câini le place să pască, în timp ce alții se distrează rupând firele de iarbă. Suficientă iarbă în stomac poate crea iritații minore și poate provoca vărsături la câine.
Unii experți consideră că atracția unui câine pentru iarbă se întoarce în zilele în care un canid sălbatic mânca ceea ce conținea stomacul prăzii sale (de obicei plante precum iarba și frunzele). Indiferent de motiv, mâncatul ierbii este relativ inofensiv atâta timp cât iarba nu este tratată chimic.
Acestea fiind spuse, atunci când consumul de iarbă a dus la vărsături cronice la câinele tău, probabil că ar trebui să-l ții departe de iarbă și să mergeți la medicul veterinar pentru orice eventualitate.
Un an al câinelui înseamnă șapte ani ai omului
A spune că un câine de un an are șapte ani socotiți în ani umani, nu prea are sens atunci când iei în considerare că unii câini se pot reproduce cu mult înainte de un an. Asta ar face ca un câine de 15 ani să aibă 105 ani umani, ceea ce nu este cazul. O mulțime de câini trăiesc până la 15 ani și sunt încă sănătoși și activi (mult mai mult decât oamenii care trăiesc peste 100 de ani).
Cineva s-a uitat probabil la durata medie de viață a oamenilor față de durata medie de viață a câinilor și a făcut estimarea a șapte ani de câine pentru fiecare an uman. Este doar un mod prea simplificat de a descrie rata de îmbătrânire a unui câine.
Câinii îmbătrânesc într-un ritm mai rapid decât oamenii, dar acest ritm este mai rapid la începutul vieții și pare să devină mai lent odată cu înaintarea în vârstă. De exemplu, un câine de un an este practic ca un adolescent uman, dar un câine de opt ani este ca un om de vârstă mijlocie (acesta din urmă se potrivește mai bine cu teoria de șapte ani).
Cel mai important, dimensiunea și rasa câinelui au mult de-a face cu rata de îmbătrânire și durata de viață. Se știe că multe rase mici trăiesc între 15 și 20 de ani, în timp ce o mulțime de rase de talie mare trăiesc doar 7 până la 10 ani. Într-o întorsătură ciudată, câinii tineri de rasă mare tind să ajungă la maturitate mai încet decât câinele obișnuit, în ciuda duratei lor de viață mai scurte.
Nu-l poți învăța pe un câine bătrân noi trucuri
Auzim că se spune tot timpul. „Nu poți învăța un câine bătrân, noi trucuri.” Oamenii o spun despre câini, dar o spun și despre oameni (de obicei, referindu-se la încăpățânare). Desigur, știm cu toții că oamenii pot învăța la orice vârstă, dar uneori pur și simplu nu vor. Acest lucru nu este mult diferit la câini.
Probabil că oamenii au observat că activitățile noi nu mai prezentau prea mult interes pentru câinii lor mai în vârstă și erau mai puțin receptivi la antrenament. Zicala se referă și la adulții pe care „nu-i scoţi din ale lor”.
Deși este posibil să nu fie ușor să-l înveți lucruri noi pe un câine mai în vârstă, acest lucru nu e imposibil. Un factor care poate fi omis: modificările senzoriale la bătrânețe. Este posibil ca un câine senior să nu vadă sau să audă așa cum obișnuia. În plus, probabil că nu are la fel de multă energie ca un câine mai tânăr. Când dresezi un câine mai în vârstă, trebuie mai întâi să îi poți atrage atenția. De asemenea, trebuie să te asiguri că activitatea nu este prea solicitantă fizic pentru câine.
Păstrează-i interesul cu jucăriile sau recompensele preferate. Cu toate acestea, e de reținut că unii câini seniori au o disfuncție cognitivă (care este în esență senilitate) și nu vor putea păstra bine informații noi. Poate că zicala ar trebui să fie „nu poți învăța un câine senil noi trucuri”.
Câinele care dă din coadă, este vesel
Această obișnuită concepție greșită ar putea duce la o nefericită mușcătură de câine. Da, câinii tind să dea din coadă când sunt fericiți și entuziaști. Cu toate acestea, se știe că dau din coadă şi din alte motive.
Imaginea câinelui fericit, cu ochi strălucitori, care sare de bucurie cu o coadă veselă este modul în care ne place cu toții să ne vedem câinii. Mișcatul cozii a fost asociat cu câinii fericiți de atât de mult timp încât este greu de spus cum a început această generalizare.
Limbajul corpului canin poate fi destul de complex. Mișcarea cozii este doar unul dintre multele moduri în care câinii comunică. Deși este adevărat că mișcarea cozii este adesea un indiciu al fericirii, uneori poate fi un semn de frică, anxietate sau un potențial precursor al agresiunii. În loc să te uiți doar la coadă, cel mai bine este să acorzi atenție limbajului general al corpului unui câine pentru a-i determina starea de spirit.
Femelele trebuie sa aibă un rând de pui înainte de a fi sterilizate
Sterilizarea și castrarea sunt subiecte controversate pentru mulți oameni, iar acesta este un argument folosit adesea împotriva sterilizării câinilor. Nu există niciun motiv pentru care un câine ar trebui împerecheat o dată înainte de a fi sterilizat.
În general, sterilizarea și castrarea de rutină a câinilor este recomandată pentru a ajuta la controlul populației deja uriașe de câini nedoriți, o problemă majoră în lume. Da, există câteva motive valide pentru a alege să nu îți sterilizezi câinele, dar acesta nu este unul dintre ele.
Probabil că nu există nici o modalitate de a ști cum a început cu adevărat acest mit. Crezi sau nu, unii oameni sunt convinși că un câine ar simți un fel de vid sufletesc daca nu a trăit niciodată „bucuria maternă”.
Acest lucru nu este adevărat și este de fapt un prim exemplu de antropomorfism. Alți oameni cred că există beneficii pe termen lung asupra sănătății atunci când cățeaua finalizează un ciclu de călduri și/sau au un rând de pui.
Pentru unii poate fi o surpriză faptul că în nici un caz câinii nu gândesc ca oamenii asupra acestui subiect. Nu se vor simți „goi în suflet” pentru că nu au avut niciodată pui. De fapt, unele cățele nu sunt chiar mame bune. Montarea cățelușei și contribuția la creșterea puilor se poate dovedi o treabă complicată care sa îţi ocupe foarte mult timp.
Merită? În realitate, contribuie la suprapopularea animalelor de companie. În plus, nu există dovezi ca intrarea cățelușelor in călduri au să producă un rând de pui înainte de a fi sterilizate, are beneficii pentru sănătate.
Sterilizarea unei femele după ce a intrat în călduri si a avut un rând de pui poate chiar crește riscurile unei intervenții chirurgicale urgente pentru alte boli asociate. Dacă dorești să îți montezi câinele, asigură-te că este un câine de rasă cu pedigree și un exemplar excelent al rasei sale. Găsește un crescător de câini cu experiență și responsabil pentru a te îndruma. Creșterea câinilor este mai mult decât un simplu hobby – este un stil de viață.
Jocul „de-a războiul cu jucăria”, poate duce la un temperament agresiv
Au existat multe dezbateri cu privire la jocul „de-a războiul” cu câinii. Unii consideră că jocul provoacă agresivitate sau comportament dominant, avertizând oamenii să nu joace niciodată astfel cu câinii lor. De fapt, adevărul este exact opusul.
Oamenii probabil că au observat că unii câini se implică foarte mult în acest joc, cu mârâituri care par amenințătoare. Bineînțeles, ar putea părea că jocul întărește pur și simplu acele comportamente agresive.
Mulți câini se bucură cu adevărat să joace trăgând împreună cu omul lor de o jucărie și nu este nimic în neregulă cu asta. Este o prezentare sănătoasă a naturii lor prădătoare și un antrenament mental și fizic excelent.
„De-a războiul” este, de asemenea, o modalitate excelentă de a consolida legătura om-câine. De-a lungul anilor, mulți antrenori profesioniști de câini au observat că jocul scade de fapt comportamentele agresive și dominante la câini, cam ca o defulare pentru aceste emoții. Unii experți spun că omul ar trebui să câștige întotdeauna jocul, în timp ce alții spun că ar trebui câinele să fie lăsat să câștige.
În realitate, depinde probabil de câine. Câștigarea jocului sporește încrederea câinelui tău, în timp ce pierderea îl poate umili. Dacă ai un câine fără probleme de comportament, probabil poți schimba câștigătorul și cel care pierde. Dacă ai îndoieli, găsește un antrenor de câini și cere-i sfatul. Cel mai important lucru de reținut: dacă dinții câinelui tău îți ating vreodată carnea, jocul trebuie să ia imediat o pauză.
Citește și: Cele mai gustoase recompense pentru căței
