Chiar și cățeii folosesc limbajul corpului ca să „vorbească” unii cu ceilalți, sau cu proprietarii lor. Câinii sunt cel mai bine „acordați” la limbajul corporal al puilor, și această comunicare tăcută are ponderea cea mai mare.
Spiritul de observație al cățelușului tău îl poate face să pară un mare „medium” – întotdeauna știe când o baie este iminentă—când de fapt, el reacționează la indiciile non-verbale pe care le transmiți fară să îți dai seama.
De aceea când zâmbești în timp ce îl cerți pe Junior că ți-a furat șosetele, cățelul citește din asta amuzament mai degrabă decât reproș, așa că acționează în consecință.
Limbajul câinilor servește la a înlesni relaționarea, oferind câinilor o cale să se întelegă unul cu celălalt și cu oamenii care alcătuiesc familia lor. Comunicarea tăcută între căței utilizează întreg corpul lor, de la nas până la coadă. Poziția și mișcarea cozii, expresia facială, chiar și postura vorbesc.
Limbajul ochilor
Cuprins:
Ochii de cățeluș spun foarte multe. Pleoapele pleoștite indică plăcere și cățelușul s-ar putea să scâncească și să mormăie cu încântare când îi scarpini urechile.
Cățelușii atenți își țin ochii mari, deschiși. O privire care nu clipește este o provocare și arată dominație, în timp ce ochii ce se feresc arată supunerea canină.
Pupilele ochilor câinelui indică agresiune și un iminent atac când se dilată brusc. Evita să înfrunți cu o privire directă un câine străin. El o va vedea ca pe o provocare și s-ar putea să îl provoace să îți răspundă cu agresivitate.
Limbajul botului
Botul câinelui este deasemenea destul de expresiv. Cățelul își folosește buzele, dinții și chiar limba pentru a comunica.
În general, când buzele sunt ridicate vertical ca să arate caninii cei lungi ca niște pumnale, câinele arată agresiune sau frică. Buzele trase înapoi orizontal ca să arate mai mulți dinți, alcătuiesc un fel de rânjet de submisiune, deseori folosit ca un gest de liniștire asupra unui individ dominant. Apucarea gâtului sau nasului altor câini cu botul – cu mușcătură inhibată—arată dominația.
O limbă care atârnă arată intenția de a linge, care când țintește fața sau mâinile este deasemenea un gest de liniștire. Cățelușul relaxat și fericit, în general stă așezat, cu gura semi-deschisă și limba atârnând în timp ce gâfâie ușurel.
Limbajul urechilor
Urechile sunt barometrul stării de spirit a cățelușului. Forma urechilor unui câine – fie că sunt ciulite ori atârnate—de asemenea influențează cât de ușor poate fi interpretat limbajul urechior. Pentru ușurarea acestei discuții, voi folosi conformația urechilor unui Ciobănesc German.
Când sunt ciulite și aduse către în față, câinele este interesat și posibil agresiv. Urechile aplatizate către cap în diferite unghiuri, arată cât de speriat sau submisiv se simte câinele.
Limbajul cozii
Limbajul cozii câinelui este probabil cel mai evident semnal pentru oameni. Din nou, conformația cozii unui câine –de la lungă până la scurtă, înșurubată sau ondulată—o să determine extinderea „semaforului” limbajului cozii.
În cele mai multe cazuri o coadă care se scutură este un semnal de micșorare a distantei și o declarație de prietenie. Cu toate acestea, ce spune coada depinde într-o mare măsură de ceea ce face restul corpului. O să înveți mai multe despre limbajul codiței cățelușului în acest articol.
Poziția corpului
Corpul cățelușului în sine îți arată cum se simte. Câinele se izbește, împinge, apleacă spre oameni sau alte animale, ca semn de dominanță. Câinii cu un comportament extrem de „șef” se pot delecta chiar cu trântirea corpului peste celălalt câine – sau persoană.
Poziția dreapta, „țeapănă”, este un semn de încredere tipică acelor câini dominanți, care aproape că par să se înalțe pe vârfuri în prezența altui câine pe care vor să-l impresioneze. Câinele agresiv se apleacă în față către cel pe care vrea să-l intimideze, în timp ce câinele sperios se va apleca spre spate.
Câinii adoptă o atitudine amenințătoare asupra altor indivizi, ca să își arate poziția sociala. Cu cât câinele dominant o să își lase capul, bărbia și/sau labele peste gâtul sau corpul celuilalt câine, cu atât acesta este mai subordonat.
Un câine mai mare care vrea să puna la locul lui un cățeluș, s-ar putea să îl apuce de nas sau gât ca să își arate punctul de vedere, și chiar să adopte atitudinea de montă, imobilizându-l cu labele.
În partea opusa a spectrului, sunt câinii care arată submisiunea. Cățelușii care se simt nesiguri sau care recunosc în ceilalți că „sunt la conducere”, încearcă să pară micuți. Ei își înclină urechile, ascund coada între picioare și se târăsc cât se poate de jos, eventual oferindu-și lăbuța.
Faptul de a-și tine o lăbuță în sus, este un gest premergător acțiunii de a se rostogoli pe spate și a-și expune burtica. Expunerea abdomenului, uneori chiar și urinarea în această poziție sau când stă înclinat în fața agresorului, este cel mai mare semn de supunere pe care îl poate da un câine.
Limbajul blăniţei
Piloerecţia – blana care sta zbârlită pe ceafa câinelui—îl face pe câine să para mai mare și mai impresionant. Deși nu este un lucru conștientizat, e posibil să apară și când câinele este excitat. O coamă zbârlită poate să însemne o problemă serioasă, sau poate fi doar o cacealma. Atât câinele speriat cât și cel agresiv pot avea blana ridicată pe ceafă.
Pur și simplu glumesc în timpul jocului
Cu toate acestea, câinii se pot „preface” că sunt agresivi pentru a invita la joc și indică faptul că este un joc prin utilizarea comportamentelor exagerate, numite semnale meta.
De asemenea, câinii se pot „preface” că sunt supuși pentru a-i îndemna pe mai mulți parteneri de joacă să se angajeze în jocuri. Modul în care puii se joacă implică o gamă largă de comportamente, inclusiv manifestarea excesivă a celor necorespunzătoare.
Toate aceste semnale trebuie citite împreună pentru a plasa semnificația câinelui în contextul potrivit.
Adesea, ei pot trimite semnale mixte, jumătatea din față a câinelui indicând agresivitate, în timp ce jumătatea din spate indică supunere. În general, orice fel de semn de frică sau agresivitate poate provoca o mușcătură și ar trebui luat în serios.
Comunicarea supunerii către un individ dominant consolidează poziția fiecărui câine în cadrul grupului familial. În mare parte, locul este determinat doar prin posturarea singură, iar luptele sunt rareori necesare.
Câinii dominanți bine socializați practică o atitudine cavalerească și lasă câinii de rang inferior să iasă din dificultate atunci când aceștia arată supunere.
Citește următorul articol: Toate felurile în care se joacă un cățeluș
