Când cățelușul tău plânge şi te înnebunește cu scheunat, țipete, lătrături și urlete, cum poți înțelege toate sunetele acelea? Comunicarea canină ajută la consolidarea poziției sociale a cățelușului tău în cadrul familiei sale. În “cuţo-limbaj”, puiul vă poate invita să vă apropiați sau să avertizează să vă țineți departe.
Poate fi confuz, deoarece cățelușii folosesc lătrat și mârâieli deopotriva în timpul jocului, precum și când e vorba de treburi serioase.
Cel mai adesea, vocalizările punctează ceea ce spun mișcările corpului în același mod în care oamenii folosesc inflexiunea pentru a transmite emoție și sens. Și pentru că animalele de noastre de companie își dau seama că oamenii se bazează pe comunicarea verbală, câinii au devenit mult mai vocali decât erau strămoșii lor.
Lătratul
Lătratul este rar la lupi, dar este cel mai frecvent semnal vocal la câini. Este folosit în timpul jocului, apărării și ca salut. Lătratul este considerat un semnal de dominare, dar asta nu înseamnă că lătratul este neapărat egal cu agresivitatea.
Lătratul este o alarmă de incendiu canină, un apel la acțiune care avertizează grupul familial asupra unui lucru ieşit din comun. Acesta poate fi orice, de la sosirea unui prieten sau dimpotrivă, a unui dușman, la un sunet neașteptat ca tunetul sau apariţia ta ciudată purtând o pălărie.
Unii câini latră pentru a-şi ușura starea de plictiseală, în special atunci când sunt lăsați singuri ore în șir. Câinii pot fi învățați să înceteze lătratul.
Dar câinii nu vor înceta să latre mai mult decât oamenii ar înceta să vorbească pentru a se exprima. De asemenea, câinii latră împreună ca o expresie veselă a fericirii; de aceea dacă strigați la un câine pentru a opri lătratul funcționează rar – crede că vă alăturați lui în Festivalul lătratului comunal și latră și mai tare. Nu veți opri complet lătratul cățelușului, dar puteți urma sfaturi pentru a-l reduce.
Urletele
Câinii folosesc urletele pentru a-și exprima emoția și pentru a-și anunța locația față de membrii lipsă ai haitei. De obicei, un urlet este un strigăt canin de singurătate care îi imploră pe alții să vină alături de el.
Puii lăsaţi singuri acasă sau sechestrați singuri într-o cameră pot urla. Unele rase de cățeluși urlă mai mult decât alții. Acestea includ rase de câini de nord, precum Malamut de Alaska și Huskie Siberieni, care probabil că sunt mai aproape de ancestorii lor lupi decât alții.
Rasele Hound tind, de asemenea, să urle mai des, deoarece au fost crescute să “hămăie” ca o modalitate de a anunța urma vânatului pe teren.
Urletele par a fi contagioase: un singur apel al singurătăţii, primeşte răspuns adesea de la orice alt câine care îl aude. Câinii pot interpreta o sirenă ca un urlet şi să răspundă entuziast.
Ciobănescul meu german, Magic, urlă de fiecare dată când cânt – şi nu ştiu dacă el este un critic muzical sau poate că vrea pur și simplu să se alăture corului fericit.
Scâncete, chelălăieli și lătrat scurt
Toate comunică supunere, durere sau teamă. Sensul propriu-zis depinde de ceea ce „restul corpului” spune. Când cățelul tău vocalizează cu văicăreli, scâncete sau țipete în timp ce încearcă să-și păstreze distanța de tine sau de o altă situație, sunetele indică frică.
Căderea cățelușului este adesea anunțată cu ţipete repetate și reținerea sau expunerea labei rănite.
Însă schelălăielile sunt folosite, de asemenea, ca solicitări către un individ dominant (de obicei proprietarul). Cu alte cuvinte, căţeluşul tău folosește aceste tehnici pentru a cerşi atenție, mâncare sau pentru a intra sau a ieși.
Mârâituri și mormăieli
Mârâitul și mormăitul sunt avertismente. Câinii folosesc aceste semnale pentru creșterea distanței, pentru a le spune altora să se întoarcă și să stea departe.
Când căţelul mai degrabă mormăie şi îşi afişează dinţii (nu întotdeauna însoţit de sunet) semnifică o ușoară teamă. Mârâitul indică o îngrijorare mai profundă și poate fi făcut cu gura deschisă sau închisă.
Mârâitul unui câine este folosit în apărare și ca amenințare. El este adesea folosit în timpul jocului atunci când cățelul atacă o jucărie sau se luptă cu alți pui.
În timp ce un mormăit și un mârâit amenințător pot fi înfricoșătoare, aceste sunete pot fi instrumente de comunicare foarte importante pentru puiul tău și pentru tine. Puii învățați să nu mârâie niciodată sunt mai susceptibili să muște fără avertisment.
Acest lucru face deosebit de important pentru toți puii să învețe inhibarea corectă a mușcăturii.
Este important pentru cățelușul tău să mârâie în circumstanțe adecvate – în timpul jocului, când este înspăimântat sau în durere – deci aveți un avertisment corect și vă puteți ajusta propriul comportament în consecință.
Râsul
Da, câinii râd! Nu sună exact cum te-ai aștepta. Și în timp ce cățelușii și câinii folosesc celelalte urlete, mârâituri și lătrat în alte contexte, râsul câinelui pare să se întâmple doar în timpul jocului.
Un râs de câine sună similar cu „Ha, ha, ha!” dar fără să sune vocala „a”. Este pur și simplu o expirație potrivit cercetătorului P.R. Simonet.
Există, de asemenea, cercetări care indică un strănut de câine în care în anumite circumstanțe este similar cu un „chicot canin” de încântare.
Înregistrările sunetului de “râs-gâfâit” puse câinilor din adăposturi au ajutat la calmarea stresului câinilor. Strănutul-chicotit poate provoca o strănutare reciprocă și la cățelul tău – pentru că, la urma urmei, râsul este captivant și medicament bun. Încearcă-l!
Semnalele mixte
Puii nu sunt întotdeauna siguri cum se simt. Ei pot amesteca semnale vocale și pot îngreuna proprietarii să înțeleagă ce înseamnă. Puii care nu sunt siguri cum se simt pot lătra, scheuna, mârâii și urla în același timp.
Asta înseamnă de obicei că mai degrabă sunt speriați decât agresivi. Învățând să înțelegeți ce spune cățelul puteți ajuta la prevenirea mușcăturilor de frică.
