Complexul de boli respiratorii infecțioase canine – cunoscut și sub denumirea de tuse de canisă sau traheobronşită infecțioasă canină – este o afecțiune extrem de contagioasă și comună care afectează cățelușii și câinii adulți. Boala provoacă inflamația traheei și bronhiilor câinelui („tuburile” care duc la plămâni).
Toți câinii sunt sensibili, dar boala este cea mai frecventă la câinii expuși mediilor aglomerate care se găsesc în canise, „hoteluri” pentru cățeluși, adăposturile de animale, spectacole cu câini, la crescătorii „amatori”, sau alte condiții stresante.
Tusea de canisă se poate transforma în pneumonie care poate pune viața în pericol. Această boală este rareori contagioasă la oameni.
Definiție
Cuprins:
Tusea de canisă este o afecțiune care poate fi cauzată de oricare sau de o combinație de mai mulți agenți infecțioși diferiți. Cei mai frecventi vinovați sunt bacteriile Bordetella bronchiseptica și Mycoplasma, virusul parainfluenza canină și adenovirusul 2 canin (CAV-2). Acești agenți deteriorează cilii (proeminenţe minuscule asemănătoare părului) din căile respiratorii ale unui câine infectat.
Cilii protejează în mod normal căile respiratorii, eliminând agenţii iritanți precum praful, bacteriile și alte microorganisme, cu mișcări asemănătoare vântului care se deplasează pe un camp de ierburi. Atunci când cilii sunt deterioraţi, mecanismul de protecție se descompune, ceea ce crește șansele ca una sau mai multe infecții să se dezvolte.
Tusea de canisă se răspândeşe prin salivă și secreții nazale. Infectarea se poate întâmpla şi prin contact direct atunci când cățelul tău adulmecă sau linge un câine bolnav sau un obiect contaminat în mediul înconjurător.
Totuși, tusea se transmite prin aer de la un câine la altul. Simptomele apar de obicei la două până la zece zile după expunere, acesta fiind un alt motiv bun pentru a ţine în carantină cățelușii noi.
Semne și simptome
Semnul tipic al tusei de canisă este de fapt, o tuse cronică, ascuţită. Adesea poate fi determinată de emoție, băut, sau o presiune blândă aplicată pe gâtul cățelușului. Cățelușul care trage în lesă poate duce la un atac de tuse.
Mai puțin frecvent, există și secreții nazale sau oculare, iar unii câini pot suferi o ușoară febră sau pierderea poftei de mâncare. Simptomele pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni.
Diagnostic și tratament
Veterinarul tău poate pune diagnosticul de tuse de canisă pe baza istoriei recente și a semnelor clinice ale cățelușului. De exemplu, dacă puiul a fost adoptat recent dintr-un adăpost sau canisă, sau a petrecut timp la o unitate de îmbarcare în avion, aceștia sunt toți factori de risc.
În cele mai multe cazuri, nu este important să se identifice agentul infecțios responsabil pentru simptomele câinelui, dar testele pot fi efectuate dacă acest lucru devine necesar.
Tusea de canisă se poate dezvolta într-un cerc vicios. Infecția provoacă iritații care determină o tuse. Tusea ascuţită provoacă și mai multă iritare. Cazurile ușoare se pot rezolva la domiciliu prin odihnă și asistență medicală, dar dacă simptomele unui cățel sunt severe sau nu reușesc să se îmbunătățească relativ rapid, îngrijirile în spital veterinar vor fi necesare.
Antitusivele pentru ameliorarea tusei persistente pot fi de ajutor. Antibiotice pot fi necesare atunci când sunt implicate infecții bacteriene. De asemenea, pot fi prescrise medicamente anti-inflamatorii și bronhodilatatoare care deschid căile respiratorii pentru a ajuta câinele să respire. Dacă pneumonia se dezvoltă, câinele va avea nevoie de un tratament mai puternic.
Îngrijirea acasă
Când cățelușul suferă de congestie, există remedii casnice pentru a-i calma simptomele în timpul convalescenței.
Utilizați un vaporizator pentru a ajuta la desfundarea nasului. Puneți animalul de companie într-o cameră destul de mică, cu un umidificator cu abur rece și folosiți-l la fel ca și pentru un copil, de câteva ori pe zi.
Asta nu numai că ajută la decongestionare, dar poate și umezi ochii și nările iritate și le poate face să se simtă mai bine.
Dacă nu aveți un vaporizator sau umidificator, un duș fierbinte poate funcționa. Luați câinele în baie cu dvs. și daţi drumul la apa fierbinte, astfel încât aerul să se umple de abur.
O sesiune de 10 minute de mai multe ori pe zi funcționează excelent. Cu toate acestea, nu depăşiţi acest timp, deoarece aerul încălzit și umed poate fi greu de respirat pentru unele animale de companie, în special Bulldog-ul şi cu Pug-ul.
Folosiți cârpe umede calde sau dischete de bumbac, pentru a înmuia secrețiile de la ochi sau nas și curățați-le. Nu smulgeţi substanța uscată, deoarece aceasta poate răni sau deteriora pielea.
Refuzul de a mânca și bea poate agrava boala unui cățeluș. Întrebați medicul veterinar cu privire la oferirea de alimente mai ispititoare pentru a stârni apetitul puiului bolnav. Încălziți mâncarea timp de cinci secunde în cuptorul cu microunde până aproape de temperatura corpului – aproximativ până la 37 grade Celsius .
Acest lucru deblochează aroma, astfel încât mâncarea miroase mai pătrunzător și răzbate chiar și într-un nas înfundat.
Umiditatea ajută la îmbunătățirea aromei, așa că încercați să adăugați un pic de apă caldă sau bulion de pui la mâncarea obișnuită a cățelușului. Dacă o daţi prin blender pentru a face un terci și există șanse bune ca acest lucru să-i ispitească pofta de mâncare. Dacă apetitul cățelușului tău nu se îmbunătățește în 24 de ore, apelați medicul veterinar.
Profilaxie
Izolați câinii suspecţi de tuse de canisă. Pot rămâne contagioși timp de câteva săptămâni.
Vaccinuri de protecție sunt disponibile. Cu toate acestea, protejarea cățelușului dvs. împotriva tusei de canisă este complicată de faptul că pot fi implicați mulți agenți infecțioși diferiți, dintre care unii nu pot fi împiedicați prin vaccinare.
Unele vaccinuri sunt administrate prin injecție, în timp ce altele sunt administrate sub formă de picături în nas sau gură, pentru a stimula ceea ce se numește „imunitate locală”. Medicul veterinar vă poate sfătui cu privire la cea mai bună opțiune pentru câinele dvs.
Câinii cu risc ridicat de tuse de canisă pot beneficia de vaccinări anuale. Aceste vaccinări pot fi administrate singure sau în combinație și sunt adesea necesare înainte ca animăluţul să poată fi cazat la un “hotel pentru căţei” sau să participe la cursuri de dresaj pentru cățeluși.
