Culori, viziune de noapte, percepție de adâncime și multe altele
Cuprins:
Ochiul de cățeluș și de câine adult funcționează destul de asemănător cu al tău. Lumina trece prin corneea limpede ca o fereastră de pe suprafața frontală a ochiului, prin deschiderea rotundă întunecată numită pupilă și intră în lentila care focalizează imaginile pe retina din spatele ochiului.
Spre deosebire de ochii umani, toți câinii au o „a treia pleoapă”, care este situată în colțul interior al ochiului, care acționează ca un ștergător de parbriz şi are rol de protecţie şi lubrefiere a ochiului.
Ce văd câinii
„Cei mai mulți câini sunt emmetropi, cu vederea normală”, spune Christopher Pirie, medic veterinar certificat în oftalmologie și profesor asistent la Școala Cummings de Medicină Veterinară din Universitatea Tufts. El observă că aceştia tind să fie foarte ușor miopi în raport cu omul, cu o eroare medie de refracție de -0,05 D.
Câinii tind însă să se bazeze mai mult pe mișcare decât pe focus. Au probleme să vadă obiecte mai aproape de 25 de centimetri și trebuie să-și folosească nasul pentru a găsi bobiţa de mâncare căzută din vas.
Acuitatea vizuală a câinilor este de aproximativ 20/75, deși Ciobănescul german, Rottweiler și Schnauzer par a fi și mai miopi. Lentilele de contact pot corecta miopia la câini.
O vedere bună poate fi importantă în special pentru animalele utilitare care trebuie să acorde o atenție deosebită partenerilor umani sau să conducă intervenţii ca şi câini de protecție.
Vederea slabă poate fi problematică la câinii de competiţie sau de vânătoare căci nu pot sesiza indicațiile manipulatorului (respectiv vânătorului). Dar lentilele de contact nu sunt practice căci câinii le pot pierde atât de ușor.
Câinii beneficiază de faptul că pot fi echipaţi cu ochelari. Un medic oftalmolog veterinar evaluează vederea prin refracție în același mod în care sunt examinați copiii non-verbali.
Produse precum Doggles sunt concepute pentru a se potrivi feței canine în toate formele și dimensiunile sale diferite.
Pot fi utilizate pentru a proteja ochii sensibili de vătămări sau pentru a include lentile corective pentru a îmbunătăți acuitatea vederii canine.
Câinii pot vedea culori?
Poate cățelușul tău să spună diferența dintre bila roșie și cea albastră? Retina din spatele globului ocular conține celule specializate numite “bastonaşe” care detectează nuanțe de alb, negru și gri, în timp ce celulele conice detectează culoarea.
Câinii au mai puține celule conice decât oamenii și văd în sistem dicromatic sau cu două culori. Dr. Pirie spune că celulele conice la câine sunt cele mai sensibile la lungimile de undă albastre și verzi. În comparație, oamenii văd un sistem în trei culori de roșu/galben /albastru. Câinii par a fi asemănători cu oamenii care sunt „daltonişti” și nu pot detecta anumite culori precum roșul.
Câinii pot fi dresați cu ușurință pentru a arăta diferența dintre anumite culori, chiar dacă nu le văd în același mod ca oamenii. În condiții de lumină normală, câinii probabil văd verde și albastru mai strălucitor decât roșul, deoarece au foarte puține celule con sensibile la roșu.
Ca și în cazul ochilor umani, ochiul câinelui poate controla cantitatea de lumină care trece prin ochi. Mușchiul specializat numit iris (porțiunea colorată a ochiului) poate contracta pupila până la dimensiunea unui punct rotund când ochiul este în lumină strălucitoare, sau o poate deschide larg pentru a permite să pătrundă mai multă lumină câd este penumbră.
Lipsa simțului culorii este echilibrată de câine, acesta având mai multe celule-bastonaşe – celulele sensibile la lumină de pe retină – decât oamenii. Iluminarea retinei câinelui este de aproximativ trei ori mai eficientă decât a ta.
Ochii de câine strălucesc noaptea
Ochii de câine au, de asemenea, capacitatea de a „reutiliza” lumina existentă pentru a-și îmbunătăți viziunea în medii cu lumină scăzută. Multe mamifere, inclusiv pisicile și câinii, au un strat de celule extrem de reflectante în spatele retinei, care reflectă înapoi orice lumină pe care o captează ochiul.
Tapetum lucidum sporește eficiența de strângere de lumină a ochilor câinelui cu aproape 40 la sută și determină o strălucire stranie pe care o observați noaptea.
„Tapetum lucidum al câinelui permite ca o cantitate mai mică de lumină să fie necesară pentru a genera un semnal și a detecta o schimbare”, spune dr. Pirie. „Bastonaşele sunt mai sensibile la schimbările de lumină și utile pentru detectarea mișcării, dar nu permit câinilor să vadă bine. Conurile sunt responsabile în principal de acuitatea vizuală, dar nu funcționează la un nivel atât de scăzut de lumină. ”
Ochii unui câine sunt mai sensibili la condițiile de lumină scăzută și au o capacitate mai bună de a percepe schimbări în mișcare decât oamenii. Dar acuitatea vizuală a câinelui (cât de clar văd) nu este deosebit de bună în aceste condiții.
Percepția adâncimii (percepţia distanţei relative dintre obiectele din câmpul vizual)
Animalele de pradă precum iepurii și căprioarele pot privi în două direcții simultan cu ochii pe fiecare parte a capului. Dar prădătorii, cum ar fi câinii și pisicile, au ochii spre partea din față a capului, fapt care le conferă percepția distanţei și viziunea binoculară, astfel încât să aprecieze în mod corect urmărirea și prinderea cu ghearele.
Ochii aşezaţi mai aproape unul de celălalt au un grad mai mare de suprapunere vizuala, vedere binoculară îmbunătăţită, comparativ cu cei plasaţi mai depărtat. Viziunea binoculară și câmpul vizual diferă oarecum între rasele de câine, în funcție de forma feței.
Amplasarea ochilor la câinii brahicefalici precum rasa Pug este situată mai mult spre partea din față a capului, în timp ce rasele cu cap îngust, precum Collie au tendința de a avea ochii mai mult pe părțile laterale ale feței. Majoritatea câinilor au doar aproximativ 30 până la 60 de grade de suprapunere binoculară față de aproximativ 140 de grade la om.
Prin urmare, percepția adâncimii de către câini nu este la fel de exactă ca și pentru oameni. Câinele poate vedea mișcarea semnalelor mâinilor de la distanță lungă, dar nu recunoaște un proprietar care poartă pălărie până când nu îi identifică mirosul sau vocea.
Vedere periferică
Câinii sunt campioni atunci când vine vorba de câmpul vizual, văzând de jur împrejur prin viziunea periferică. Asta înseamnă că atunci când cățelul tău se uită drept în față, poate vedea încă 240 de grade, comparativ cu 180 de grade la oameni.
„Se crede că această extindere a celulelor con îmbunătățește capacitatea animalului de a vedea în special de-a lungul orizontului și servește ca adaptare pe baza cerințelor evolutive a animalului”, spune dr. Pirie.
Detectarea mişcării
O dependență de mișcare are sens din punct de vedere evolutiv. Rasele de câine dezvoltate pentru a vâna folosindu-se de văz, precun Afganii sau Greyhound, scanează distanța până la pradă. Majoritatea câinilor pot detecta semnale puternice ale mâinii de la o distanță foarte mare.
În timp ce câinii au tendința de a ignora obiectele staționare, fluxul lor vizual declanșează dorința instinctivă de urmărire ori de câte ori ceva se mișcă în viziunea lor periferică. De aceea câinii sunt buni paznici pentru că ei alertează chiar și mișcări mici pe care, probabil, oamenii nu le-ar vedea.
Acuitatea vizuală este cel mai pronunțată la câinii cu nas lung dezvoltați pentru a vâna și alerga. Acesta este motivul pentru care rasele de turmă, de exemplu, se pot lua după o bicicletă sau o mașină și se pot transforma în maniaci ai urmăririi.
Câinii pot vedea imagini TV?
Mulți dintre câinii cu nasul scurt ca Pug-ul nu au aceeaşi capacitate de a vedea în departare. În schimb, au celule de vedere cu densitate înaltă dispuse într-un singur loc de pe retină, numit zona centralis. Zona centralis are de trei ori densitatea terminațiilor nervoase decât la cainii cu acuitate vizuală de distanţă.
În timp ce dr. Pirie spune că este dificil să evaluezi cu adevărat aceste diferențe, unii cercetători raportează că ar putea fi motivul pentru care câinii cu nasul scurt par să reacționeze mai atent la ecranul televizorului sau pot să pară mai sensibili la expresiile faciale umane.
Acesta este motivul pentru care rasele mai mici sunt prețuite, nu numai pentru că se potrivesc mai bine în braţele proprietarului sau pentru abilitățile de vânătoare sau de gardian. Câinii capabili sa vadă bine la distanţa apropiată (faţă în faţă) au capacitatea fizică de a fi mai receptivi la dispoziţiile şi emoţiile tale.
