Când faci cunoștință între cățeluș și copil, trebuie să o faci cu mare grijă pentru a evita evenimente neplăcute fie pentru copil, fie pentru cățeluș. Odată ce încep să meargă, copiii mici pot deveni mai interesanți – și provocatori—pentru cățelușul tău.
În timp ce copiii mici nu reprezintă un pericol, în funcție de vârsta lor, ei pot trata cățelușul tău ca pe o jucărie de pluș, trăgându-l de urechi, de blană, băgându-i degetele în ochi sau alungându-l în încercarea de a-l îmbrățișa sau săruta. Un pui speriat sau agresat, instinctiv poate răspunde mușcând și mârâind.
Este important să stabiliți niște granițe clare între cățeluș și copilul tău, astfel încât aceștia să învețe să aibă încredere unul în celălalt, fără ca cineva să se rănească.
Asigură un spațiu de retragere în siguranță
Cuprins:
Asigură-i cățelușului un loc în care se poate refugia pentru a se simți în siguranță și care nu este permis copiilor. Chiar și animalele de companie care adoră prezența copiilor, au nevoie de timp în care să fie singuri, un loc care să fie numai al lor și în care nu vor fi atinși.
Faceți un dormitor, sau țarcul/coșulețul cățelului să fie „locul fără copii”, și asigurați-vă că această regulă este bine înțeleasă chiar și de copiii
Învață-l pe copil care sunt limitele
Înainte de a-i permite copilului să fie lângă cățel, pune-l să exerseze mângâiatul pe un cățel de pluș sau chiar pe propriul braț sau cap.
Copiii ar trebui să învețe că un cățeluș nu e același lucru cu o jucărie de pluș, că acesta poate fi rănit sau poate să se enerveze daca îl tragi de coadă sau de urechi.
Exersați joaca în liniște
Țipetele ascuțite, care sunt tipice în comunicare la bebeluși, îl pot provoca pe cățel să devină agresiv cu copilul. Provocați-l pe copil la un joc, pentru a vedea dacă poate vorbi cu o voce interioară, atrăgându-l astfel pe cățeluș să se apropie pentru a fi mângâiat sau a i se da o recompensă.
La fel cum îl răsplătiți pe cățel cu laude pentru un comportament bun, asigurați-vă că și copilul știe că îi apreciați sensibilitatea față de câine.
Joaca „de-a cățelul invizibil”
Privirea insistentă și directă este o provocare în limbajul câinilor, și un pui care este la același nivel al ochilor cu copilașul, poate să fie stresat. Dar atunci când sunt ignorați, puii sunt mai susceptibili să fie suficient de intrigați pentru a investiga singuri.
Așadar, provoacă-ți copilașul la încă un joc: „de-a cățelul invizibil” și vezi cât timp se poate preface că nu îl vede pe cățel. În cele mai multe cazuri, un câine încrezător se va apropia în cele din urmă. Poate să se apropie și să se retragă rapid, dar probabil se va apropia din nou dacă nu are nicio reacție negativă.
Copilul așezat
Joaca „de-a prinselea” între doi căței devine adesea un adevărat vârtej, așa că atunci când puiul este urmărit de copilaș, poate deveni prea agresiv, fără să își dea seama de asta.
Stabiliți de la început o regulă: atunci când copilul vrea să mângâie cățelul, să stea așezat, în acest fel lăsând câinele să se apropie.
Cățelușul va avea control asupra interacțiunii și se vă putea îndepărta când nu și-o mai dorește.
Forțarea unui câine să stea liniștit pentru atenția nedorită a copilului poate determina cățelul să-l evite pe viitor. În schimb, făcându-se la alegerea câinelui, va deveni o experiență distractivă și plină de satisfacții.
Odată așezat, copilul poate să-l ademenească pe cățeluș cu o jucărie sau cu o recompensă. Jocul construiește o relație pozitivă între cei doi, care va putea crește în iubire.
Oferirea unei recompense
Când puiul de cățel este încă recalcitrant când vine vorba de interacțiunea cu copilașul, găsește o recompensă specială, delicioasă, pe care cățelul s-o primească numai de la copil. În timp ce stă pe podea, copilul poate să arunce cu grijă către cățel (nu în el!), respectiva gustărică.
Până când, sau dacă nu ești sigur că puiul nu va înțepa mâinile copilului, mai bine te asiguri că acesta va primi recompensele de pe podea, și nu de pe degetele copilului.
Probleme și comportament de prevenire
Deși întotdeauna există și excepții, ca regulă generală, copiii ar trebui să aibă cel puțin 6 sau 7 ani înainte de a avea responsabilitatea îngrijirii unui cățel.
De la această vârstă puteți începe cu sarcini de îngrijire supravegheate, cum ar fi umplerea vasului cu apă al cățelușului sau învățarea de a-l pieptăna și a-i îngriji blănița.
Cu cât experiențele cu cățelul sunt mai plăcute pentru copil, cu atât legătura dintre aceștia va fi mai puternică.
Copiii au alt miros decât adulții, au voci caraghioase și ascuțite, se mișcă impredictibil, și pot părea amenințători. Nu vă așteptați ca toți cățeii să îl perceapă în același fel pe copilul tău.
Unii cățeluși de talie mare s-ar putea să accepte joaca „de-a poneiul” cu un copilaș mic venit în vizită, dar un copil mic și neștiutor, poate să rănească destul de grav un puiuț de talie mică, fără să fi intenționat să facă asta.
Fii mereu atent la orice interacțiune cățel-copilaș, ca să te asiguri că toată lumea se poartă cum trebuie.
Citește următorul articol: Cum să alegi cea mai bună mâncare pentru cățeluș
