Cum să oprești agresiunea la pisoi

Există o diferență între comportamentul jucăuș și cel agresiv

Atacurile de pisică sunt fie din instinctul de prădător, fie agresiv-jucăuşe, și ambele comportamente pot arăta identic. Aceste comportamente la pisici variază de la minore zgârieturi până la mușcături severe. Este puțin probabil ca o zgârietură sau mușcătură de la o pisică de casă să fie fatală, dar astfel de leziuni pot fi dureroase și pot risca infectarea.

Există modalități de abordare a comportamentului agresiv al unui pisoi, dintre care majoritatea nu necesită decât o mică atenție suplimentară din partea proprietarului său.

De ce pisoii sunt agresivi?

Instinctele de urmărire și vânătoare ale strămoșilor lor sunt încă foarte puternice la pisicile de casă moderne. De obicei, o pisică vede ceva care se mișcă într-un mod care provoacă instinctul de atac, ceea ce înseamnă că pisica consideră că obiectul (o mână, un picior, un copil mic) este o amenințare sau o pradă. Oricum ar fi, pisica este determinată să-și folosească ghearele și, eventual, dinții pentru a finaliza atacul.

La pisoi, majoritatea episoadelor de agresiune sunt cauzate de frică sau de curiozitate. La pisicile mai în vârstă, pot exista și alte motive pentru agresiune și atac, cum ar fi agresiunea redirecționată sau când o pisică se aruncă asupra proprietarului său, deoarece simte că ceva nu este în regulă.

Un pisoi care își protejează „teritoriul” împotriva unei amenințări sau a unui „interlop” (cum ar fi un copil mic sau un alt animal) poate deveni, de asemenea, agresiv. Deși acest comportament poate fi normal la început, dacă nu dispare în câteva luni, poate fi timpul să se ia măsuri corective.

Desigur, un comportament agresiv poate proveni de la o pisică mamă care își protejează pisoii. Un animal care suferă sau unul care se simte amenințat poate, de asemenea, să fie agitat. Dar dacă atacă în aceste condiții, este ușor de atribuit o cauză specifică, ce este diferită de un comportament agresiv susținut sau frecvent.

Semne de agresiune

Atât agresivitatea din joc, cât și agresiunea de tip prădător includ limbajul corporal distinct:

• Orice combinație de furișare, tăcere, poziție alertă, posturi de vânătoare și lansări sau ţâşnitul către „prada” care se mișcă brusc după ce a fost liniștită.
• Zvâcnituri, mieunat și zbârlitul cozii.
• Comportamentul „păcălire”, atunci când o pisică se arcuiește pe spate, dar care nu duce de obicei la izbucnire, ci este, în schimb, o modalitate a unei pisici de a arăta unei alte pisici că nu trebuie sa se pună cu ea.

Declanșatoare de agresiune

Majoritatea pisicilor care conviețuiesc de la o vârstă fragedă învață să coexiste pașnic, cu dezacorduri ocazionale. Proprietarii  pisicilor sunt cele mai frecvente ținte ale agresiunii pisoilor, în special cei care nu locuiesc cu alte pisici.

Aproape orice tip de mișcare, de la mers până la ridicarea unui obiect, declanșează comportamentul.

Ceea ce începe ca „joacă” se poate transforma în agresiuni periculoase, mușcături și atacuri directe atunci când pisoiul sau pisica devin hiper-excitate de joc. Mâinile și picioarele proprietarilor de animale de companie sunt cele mai frecvente ținte.

Pisoii crescuți manual și cei înțărcați devreme sunt mai predispuși să se angajeze în acest tip de comportament. Bătăușii pisoi mai mici sunt cunoscuți că terorizează pisicile timide, înfricoșate, și felinele senioare, în plus faţă de vizarea propriilor proprietari.

Deși mai puțin periculoase la vârsta de mici pisoi, pisicile mai în vârstă care acționează ca prădători față de copiii mici sau animalele de companie mai mici pot provoca leziuni grave, motiv pentru care este important să-i instruieşti pe pisoi sa renunțe la acest tip de comportament înainte de a deveni problematic.

Cum să oprești agresiunea

Înainte de a încerca tehnici de modificare a comportamentului, merită să faci o vizită la medicul veterinar pentru a te asigura că nu există o afecțiune medicală care să provoace agresiunea unui pisoi. Boli precum hipertiroidismul, osteoartrita, afecțiunile dentare și problemele sistemului nervos central pot face ca pisica ta, altfel docilă și prietenoasă, să devină agresivă, aproape fără avertisment. Un control pentru a te asigura de sănătatea generală a pisicuței tale, ar trebui să fie primul tău pas.

Dacă pisoiul tău are o stare de sănătate normală, următorul pas este să-i reduci comportamentul agresiv. Acest lucru poate dura ceva timp, deoarece pisicile nu sunt animale sociale precum câinii și nu răspund în același mod la terapia de aversiune. Pregătește-te să ai răbdare.

Există o serie de modalități prin care poți încuraja jocul sănătos și viguros la pisoi, dar să eviţi comportamentul agresiv care poate duce la rănire.

Plasează un clopoțel pe pisoiul care atacă, pentru a acorda altor pisici sau copiilor mici din familie timp să scape și să te prevină, astfel încât să poți întrerupe și opri comportamentul.

Oprește un atac în desfășurare printr-un pistol cu apă, spray cu miros de citrice, sau sunetul de aer șuierat dintr-o cutie de aerosoli. Experimentează pentru a afla care funcționează cel mai bine.

Pune un ham și o lesă pe pisică pentru a îţi oferi un control mai bun și capacitatea de a întrerupe comportamentul nedorit. Simpla călcare pe capătul lesei poate opri un animal de companie pe cale de atac.

Joacă jocuri interactive cu pisica ta pentru a îi consuma energia. Un sfat este de a muta jucăriile în sus și în jos pe câmpul său vizual, mai degrabă decât spre sau departe de ea, pentru a suscita cel mai mare interes. Jocul interactiv încurajează, de asemenea, încrederea la pisicile timide, astfel încât acestea să poată învăța un bun comportament.

Creează o rutină obișnuită care include un anumit timp pentru joacă, astfel încât timpul de joacă să devină o parte a așteptărilor zilnice ale pisicii tale.

Sterilizează puii înainte de prima lor aniversare. Acest lucru reduce foarte mult agresivitatea „pisică la pisică”, mai ales dacă animalele adăpostite împreună sunt de sexe diferite. Uneori chiar şi motanii castraţi se ceartă între ei.

Un al doilea pisoi de aceeași vârstă, dimensiune și temperament poate oferi adesea o țintă și un coleg de joacă și poate ajuta la învățarea unui pisoi „luptător” o anumită inhibare a mușcăturilor și ghearelor. Asigură-te că introduci corect noul venit.

Citește și: Cele mai bune conserve pentru pisici