Pisicile, spre deosebire de câini, sunt independente și mai puțin dornice să-și mulțumească proprietarii. O pisică probabil că nu va veni atunci când este chemată și rar va răspunde la propriul nume.
În timp ce un drum uitat la litieră sau la vasul cu mâncare nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare, atunci când o pisică pare neobișnuit de confuză, dezorientată sau necoordonată, este necesară o vizită la veterinar.
Pisica poate suferi de o boală acută, o afecțiune care provoacă atacuri de apoplexie sau ar fi putut fi expusă unei toxine din mediu, provocând o întrerupere temporară a comportamentului normal. Orice comportament anormal care continuă mai mult de 24 de ore sau care apare de mai multe ori într-o săptămână ar putea fi rezultatul unei probleme grave de sănătate. O anomalie neurologică nu poate fi diagnosticată decât de către un veterinar.
Ce este o tulburare mentală?
Cuprins:
O tulburare mentală la pisici se referă la o serie de afecțiuni care pot duce la perturbarea funcționării cognitive. Acest tip de incapacitate a creierului poate duce la pierderea memoriei, necoordonare și dezorientare în viața de zi cu zi a pisicii.
Uneori aceste probleme sunt mici și acute, cauzate de leziuni sau inflamații temporare. Totuși, alteori aceste tulburări cerebrale pot fi majore, rezultând o calitate a vieții compromisă. Evaluarea simptomelor și discutarea problemelor cu medicul veterinar sunt primele etape în stabilirea diagnosticului și începerea tratamentului pentru tulburările mentale ale pisicii.
Semne ale tulburărilor mentale
Pisicile învață prin memorie. Dar un pisoi care a suferit o lovitură la cap la începutul vieții posibil să fi deteriorat porțiunea creierului care afectează memoria pe termen scurt. O vătămare cerebrală traumatică ar putea însemna dificultăți în amintirea locației bolurilor cu mâncare sau a litierei.
Poate provoca, de asemenea un mers nesigur, necoordonare și lipsă de echilibru. Leziunile traumatice pot provoca, de asemenea, oprirea în creștere a pisoiului. Așadar, un animal nou de companie care pare foarte mic pentru vârsta și rasa sa, sau un pisoi care nu reușește să crească, posibil să fi suferit o vătămare anterioară.
Afecțiunile convulsive pot provoca, de asemenea, dezorientare, pierderea echilibrului și confuzie imediat după un episod. Bătrânețea poate duce la senilitate, prezentându-se drept pierderea memoriei, anxietate și comportament necoordonat.
Dacă apare de mai multe ori, acest lucru ar putea fi confundat cu o vătămare cerebrală mai gravă. Unele infecții (de exemplu peritonita infecțioasă felină) provoacă daune porțiunii creierului care controlează echilibrul și mersul. Pisicile afectate prezintă probleme grave de mers, dar altfel pot trăi o viață normală și fericită.
Cauze
Există multe dezbateri cu privire la faptul dacă o pisică poate avea sau nu o boală mentală. În cazul în care comportamentul pisicii tale pare neobișnuit, pisica ar putea fi bolnavă sau ar putea avea o problemă mai gravă cu sistemul nervos.
“Încetinirea” poate fi rezultatul leziunilor creierului datorate loviturilor, infecțiilor, toxinelor din mediu, afecțiunilor convulsive, mutațiilor genetice și chiar disfuncției cognitive la pisicile mai în vârstă. În cazul unei leziuni sau infecții cerebrale, o pisică funcțională este o pisica fericită.
Dacă acest dezavantaj nu interferează cu activitățile zilnice ale pisicii, nu este necesar să faci ceva în acest sens.
Dar o tulburare convulsivă poate fi rezultatul unei vătămări cerebrale anterioare sau a unei mutații genetice și poate provoca convulsii la pisici, în special la cele de rasă pură. Cel mai bine este să obții un diagnostic ferm, astfel încât să poți lua măsurile adecvate pentru a preveni convulsiile și deteriorarea neurologică.
Disfuncția cognitivă (sau demența felină) apare cel mai frecvent la pisici cu vârsta mai mare de 9 ani. Dacă ai adoptat o pisică mai în vârstă și simți că personalitatea ei este “neobișnuită”, aceasta ar putea suferi de senilitate. Pe lângă comportamentul general necoordonat, pisicile cu demență pot manifesta, de asemenea, agresivitate inutilă și pot prezenta incontinență.
Informații pentru veterinarul tău
Înainte de a-ți duce pisica la veterinar, fă niște observații: A uitat Fluffy locația mâncării sale? Dacă da, de câte ori? Acest lucru a avut loc după o traumă vizibilă sau un alt eveniment traumatic?
Asigură-te că știi care este vârsta pisicii, eventualele probleme de sănătate preexistente și notează numele oricăror substanțe chimice sau toxice de uz casnic la care ar fi putut fi expusă.
O prezentare detaliată a momentului în care a început problema și gravitatea simptomelor va conduce medicul veterinar către diagnosticul corect și va determina dacă este necesară o tomografie computerizată (scanare CT) sau un RMN, analize de sânge sau dacă trebuie administrat un tratament imediat pentru simptome.
Diagnostic
La cabinetul veterinarului, orice posibilă vătămare cerebrală este tratată ca o urgență, mai ales dacă a fost rezultatul unui traumatism la nivelul capului. Așadar, pe lângă stabilizarea animalului tău de companie, veterinarul va efectua o examinare specială privind sistemul neurologic al pisicii tale. Veterinarul poate sugera o scanare RMN sau CT.
În cazul expunerii la toxine din mediu – mai precis ingestia de plumb (care poate provoca o serie de probleme neurologice) – medicul veterinar va efectua un test de sânge. Dacă pisica are crize de apoplexie se recomandă, de asemenea, testul de sânge pentru a stabili/elimina cauzele metabolice ale convulsiilor.
Scanările RMN se fac pentru a exclude afecțiunile sau tumorile inflamatorii. Cazurile extreme de criză de apoplexie necesită un EEG pentru a măsura activitatea electrică din creierul pisicii tale. Pentru demența felină, un veterinar va discuta despre istoricul sănătății pisicii tale și, dacă este necesar, va efectua analize de sânge pentru a exclude alte afecțiuni de sănătate, cum ar fi bolile de ficat sau rinichi.
Tratament
Orice pisică care suferă de o posibilă vătămare la cap trebuie examinată de un medic veterinar. Medicul va stabiliza mai întâi pisoiul rănit folosind fluide IV și oxigen. Cu toate acestea, recuperarea completă nu este întotdeauna garantată.
După această traumă, pisica ta poate începe să acționeze diferit, își poate pierde coordonarea sau poate avea o schimbare a personalității. Dacă se întâmplă acest lucru, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să ii oferi un mediu iubitor, sigur, să reduci stresul și să elimini pe cât posibil evenimentele imprevizibile.
Respectă limitele pisicii tale și oferă-i un stil de viață care să funcționeze pentru ele. Medicul veterinar este o resursă excelență pentru opțiuni.
Pisicile expuse la toxine din mediu trebuie, de asemenea să fie inspectate de către veterinar întrucât amploarea expunerii ar putea fi fatală. Tratamentul veterinarului poate include inducerea vărsăturilor, hrănirea pisicii cu cărbune medicinal pentru a absorbi toxina, administrarea de fluide și medicamente IV și timp pentru procesarea toxinei. Dacă pisica ta are o recuperare completă, eventualele semne neurologice ar trebui să se reducă.
Pentru tulburările convulsive (provocate de afecțiuni genetice sau de altă natură), un veterinar va prescrie medicamente pentru a controla convulsiile. Astfel majoritatea pisicilor pot continua să trăiască vieți fericite și sănătoase și ar trebui să se atenueze orice tulburări de temperament post-sechestru.
În prezent, nu există leac pentru demența felină. Menținerea unei rutine bune, oferirea de opțiuni pentru exerciții fizice și hrănirea pisicii tale numai cu alimente de înaltă calitate va ajuta la prevenirea declinului suplimentar.
Suplimentele precum acizii grași omega-3, SAMe și melatonina pot îmbunătăți funcția creierului la pisicile mai în vârstă, iar aromo-terapia cu uleiuri esențiale poate ușura anxietatea. Cu toate acestea, unele uleiuri pot fi toxice pentru pisici, așa că trebuie să soliciți sfatul medicului veterinar înainte de a-ți expune pisica la aceste produse.
Prevenire
Deși nu poți elimina toate șansele ca pisica ta să poată suferi de o vătămare care ar putea duce la leziuni cerebrale, poți face totul pentru a proteja pisica de accidente și poți asigura sănătatea creierului în anii de dezvoltare.
Alimentația timpurie influențează foarte mult dezvoltarea pisoiului, așa că hrănește-l cu mâncare de înalta calitate. De asemenea, oferă-i pisoiului tău oportunități de exerciții fizice pentru a-și îmbunătăți abilitățile și de a crea o coordonare mai bună.
Și, desigur, orice pisică are nevoie de socializare pentru a stabili comportamentele care funcționează în limitele domesticirii.
Citește și: Cele mai bune tratamente antiparazitare pentru pisici
